Eu nu sunt. Sunt doar cuvintele mele, iar în spatele lor, tot ce am trăit de m-a impresionat suficient ca să intre în cuvinte. Și totuși, ca într-o glifă mayașă pe care nu o pot descifra la curs, cuvintele mele încap uneori în imagini.
Eu nu sunt. E doar Chira Chiralina. Ea este sigur.
Eu nu sunt. Sunt numai cărțile pe care le-am citit.
Eu nu sunt. Sunt numai scrisorile pe care le-am scris.
Eu nu sunt. Sunt numai cursurile pe care le-am ținut.
Eu nu sunt. Sunt doar amintirile mele.
Eu nu sunt, sunt doar copiii mei și studenții mei. Și totuși, iată-mă:
Și asta pentru că mi-a spus Marius că orice femeie ar trebui să-și facă fotografii la patruzeci de ani. Na! Atât m-a dus pe mine inspirația. Pe mine, sau mai degrabă pe cel care a făcut fotografia.
Esti frumoasa, Oana, la 40 de ani :)
RăspundețiȘtergereSi asta ti-o spune chiar cel care a facut fotografiile :)
Pup fata
...si mai sunt si amintirile si visele mele, incropite din tot ceea ce nu esti !
RăspundețiȘtergereprivesc de ceva vreme chipurile acestei fete si intorc monitorul sa-i surprind privirea, pentru a cotrobai o clipa eterna, dincolo de cuvintele puse cu divin mestesug, ...
RăspundețiȘtergereVad o fata frumoasa, o doamna distinsa si o mama puternica. O pup
Acum ca bunica mea nu mai e, vad ca i-au preluat altii functia de a ma lauda... veridic.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Mamaie, ca ma lauzi!