Treceți la conținutul principal

Invitație


Între noi și cer sunt mii de culori și imagini. Între noi și ceilalți oameni sunt mii de povești. Poveștile pot vei înspre noi prin cărți, prin filme, prin muzică sau prin fotografii.

Fotoclubul din Gura Humorului a existat în mintea, inima și … literatura oamenilor locului cu mult înainte ca cei mai mulți dintre membrii lui de astăzi să se fi născut. Un fotoclub pe care unii l-au visat, alții l-au numit, alții i-au dat un nume, și un re-nume. Un fotoclub care se leagă prin sute de rădăcini și de aparatele de fotografiat SMENA, ZENIT, LIUBITELI, ZORKI, de minunatele aparate PRACTIKA, de FLEXARET, aparatul minune pe care îl avea Lucian Năsulea; de filmele Azo Mureș, Agfa, Orwo, care ocupau frigiderele pasionaților de fotografie.

Fotoclubul de astăzi se re-prezintă la umbra Mărului de pe Runc, devenit personaj de poveste, un copac solitar și bătrân, vechi de când lumea, chinuit de vânturile cerului și anii pământului. Cu toții l-am văzut conturându-se pe oglinda cerului, pe norii-acoperiș, crescând hotărât din pământul rotund al Vârfului Toaca. Un copac mic și încăpățânat, martor tăcut și înțelept al celor trecute și prezente, al tumultului orașului. Spectator privilegiat al dansului apusurilor și răsăriturilor. Credem că Mărul de pe Runc s-a născut în timpul unui apus miraculos, asemenea celui care tronează pe afișul vernisajului nostru de astăzi. L-am văzut pe Mărul acesta și de aproape, atunci când, în copilărie, căutam fragi sau pipingi, sau atunci când alergam prin iarbă înaltă. L-or fi văzut și alți oameni frumoși, veniți la coasă vara și după lemne iarna, oameni trudiți și senini, care duc imaginea Mărului în sufletele lor, tot un fel de fotografie semeață.

Acum Fotoclubul Mărul își are primul versinaj, după multe dimineți și multe seri petrecute acolo sus, pe Runc, cu aparate digitale sofisticate, cele prin care ne trecem emoțiile dintr-o istorie în alta, dintr-o poveste în alta, dintr-o generație în alta.

Vă invităm cu drag la vernisajul primei expoziții anuale a Fotoclubului Mărul - sâmbătă, 5 februarie 2011, ora 11:00, în foaierul Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina - Gura Humorului.

Expoziția, înscrisă în calendarul Lunii Fotografiei în România, cuprinde 43 lucrări fotografice realizate de 12 autori humoreni.

Manifestarea se desfășoară sub Patronajul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și al Institutului Cultural Român București, cu sprijinul Federației Internaționale de Artă Fotografică - FIAP și al Asociației Artiștilor Fotografi din România - AAFR.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic. Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim...

Pe schiuri, la Humor

Despre copilăria mea , sau Despre Rață și visul lui, sau Despre un primar și jumătate aflat la un mandat şi jumătate, sau Despre dreptul individului de a visa și dreptul istoriei de a-i distruge visul, sau Despre istoria ca recompensă și ca răsfăț foto: Ovidiu Șancariuc , așteptînd La Mesteceni acest asfințit Gura Humorului este un oraș mic, pitit printre coline și obcini, la răscruce de cărări către mănăstiri celebrisime. Uitat sus pe hartă, plin de orgolii neînțelese de nimeni, orașul meu a avut dintotdeauna energii absolut impresionante. Că oriunde m-aș afla rămîn om al locului meu de origine e pe jumătate adevărat. Pentru că adevărul întreg este că niciodată nu m-am simțit mai humorean decît acum, cînd trăiesc într-un Alicante mediteranean, cu mandarini plini de rod în decembrie, cu portocali plini de floare în februarie; cînd văd la știrile în limba spaniolă (catalană, pe alocuri) că sudul României e înghițit de zăpezi și viscole; cînd e inutil să îmi mai cumpăr cizme, din moment ...

România mea inventată

foto: Buna Irina Luca Toate țările prin care trecem în viață, dar absolut toate, sînt inventate. Inventate de cei care ni le-au prezentat înainte de a ajunge noi acolo, cele pe care le vedem în filme, în povești, în personaje, în muzică. Știm despre Paris, despre țara Paris că e musai să fie plină de romantism și de dragoste, că dacă ești atent poți la un moment dat să dai peste Edith Piaf însăși, dacă știi unde să cauți... E un spațiu inventat al parfumurilor, eleganței, modei, eșarfelor care învelesc gîturi firave de cucoane simandicoase. Ajungi la Paris și iei cu tine ceea ce apuci: cîteva vederi musai cu Turnul și noaptea și ziua, și alb/negru că e mai artistic oarecum, cu o bicicletă în prim/plan, mai iei cu tine prețurile nesimțite din zonele excesiv de turistice, iei cu tine toate, dar absolut toate blițurile din ochi, pentru că ori de unde ai privi Parisul, întotdeauna este în fața ta un japonez, sau un american, care face fotografii indiferent și indiferent de ... indiferent ...