Romania lui Mihnea. Ceramica
Mihnea are dreptate atunci cand simte ca el poate fi fericit doar in Romania. Romania e casa lui. Inainte de Craciun, cand faceam piese de ceramica pentru cadouri, el a facut Romania din ceramica. A facut-o zambitoare si blanda. S-a semnat pe Dunare (cu Dunare).
Romania lui Mihnea are un singur oras si o singura limba. Un singur dialect, un singur miros, un singur peisaj. Orasul lui e Gura Humorului (nu i-a mai incaput genitivul) iar in acest oras se inghesuie toti Bucurestii si Clujurile si Iasii, aici sunt Casele Poporului si Dealul Mitropolii, Biserica Neagra si Alba, aici a construit Decebalul lui Sarmisegetuza, aici a inceput istoria si aici a gandit Ganditorul lumea de la Hamangia.
Iar limba romana a lui Mihnea e dialectul cel bland al Bucovinei. Mirosul de brad, obcina, raul Moldova: acestea sunt coordonatele sufletului sau. La poalele obcinelor lui Mihnea curg si Oltul si Milcovul, si toti Carpatii se ingramadesc de-a lungul raului din Arinis.
Eram in Granada cand facea Mihnea aceasta harta si vazand-o am stiut ca Mihnea trebuie sa se intoarca in Romania, acasa la el. In Romania lui verde si desteapta, mandra si autentica. Romania de la Gura Humorului.
Si Mihnea are dreptate.
Romania fiecaruia e acasa la el. Si daca vrem sa facem Romania frumoasa, trebuie sa ne dam fiecare casele cu var, sa ne primenim pe noi si laitele, si dosurile caselor si dupa casa sa smulgem buruienile si brusturii, sa plantam copaci, multi copaci, copaci darzi si drepti, sa ne facem drum pana la poarta si carare in fata portii. Fiecare dintre noi. In casa fiecaruia.
Sa avem fiecare Romania lui zambitoare cu un singur oras si un singur dialect si o singura istorie.
Va imbratisez din Romania lui Mihnea. Din Romania mea!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu