Dragă Oana, vorba vine dragă, pentru că prea dragă nu mi-ai fost niciodată, deși te-am admirat întotdeauna pentru hotărîrea ta în toate cele, asta da, om hotărît să lupte și acolo unde nu e cazul. Te-am mai admirat și pentru zîmbetul afișat în ciuda a tot și a toate, masca asta jovială pe care o pui și o arăți lumii. Dar nu mi-a fost niciodată milă de tine, ți-am compensat nefericirile cu destule daruri care să te facă să rîzi. Dar dragă nu mi-ai putut fi niciodată, pentru că niciodată nu ai timp suficient de mine, eu, viața ta, zac uitată undeva în debara, nu îți amintești niciodată de mine, nici măcar nu îți amintești că exist. Desigur că ai multe explicații și cu ușurință vei găsi toate justificările necesare. Prea multe, poate. Nu știu de ce fugi de mine și mai ales nu înțeleg cum crezi tu că poți trăi fără mine, cum crezi tu că poți supraviețui în afara propriei tale vieți. Uite că faci îndată 40 și tot timpul ai ales să trăiești pentru alții.
Răspuns:
Dragă Oana, Fiecare cu nacazurile lui. Eu am mai multe vieți, tu ești numai una dintre ele. Eu am ales să citesc în viața asta, să citesc și să rîd. Să cresc copii, să caut prieteni, să mă bucur de ei. Pot alege oricînd, orice. Eu mor cu viața mea de gît, vorba lui Goma, cine o mai fi și Goma ăsta? Tu îl știi pe Goma, de cînd îl citeam împreună (nu te mai plînge atît că te las în debara). Țin minte că îți plăcuse la un moment dat ce spunea el despre bunica lui care înainte să moară, s-a urcat în copacul de unde i se vedea Basarabia natală..., ca să nu cumva să plece înainte de a-și revedea satul. Așa sînt și eu acum, călare pe un val înalt ca să îmi văd orașul, să-l văd împopoțonîndu-se acum pentru Zilele Humorului, să mai uite lumea de necaz și amar.
De aceea nu mă vezi, pentru că tu, draga mea viață (că tu mie mi-ai fost întotdeauna dragă), tu nu știi să înoți, nu îți place marea, tu ești om de munte, inalterabila ta sete de a te urca pe vîrf de munte să vezi toți oamenii de deasupra, te face incompatibilă cu linia nefrîntă a mării. Eu în schimb, mă pot bucura în egală măsură de toate fructele pămîntului, de toate zîmbetele lui, pot mîncam și fragi și papaya, mă pot pierde prin fîn necosit, și prin nisipul încins al Mediteranei.
Cu mare drag,
Oana
Răspuns:
Dragă Oana, Fiecare cu nacazurile lui. Eu am mai multe vieți, tu ești numai una dintre ele. Eu am ales să citesc în viața asta, să citesc și să rîd. Să cresc copii, să caut prieteni, să mă bucur de ei. Pot alege oricînd, orice. Eu mor cu viața mea de gît, vorba lui Goma, cine o mai fi și Goma ăsta? Tu îl știi pe Goma, de cînd îl citeam împreună (nu te mai plînge atît că te las în debara). Țin minte că îți plăcuse la un moment dat ce spunea el despre bunica lui care înainte să moară, s-a urcat în copacul de unde i se vedea Basarabia natală..., ca să nu cumva să plece înainte de a-și revedea satul. Așa sînt și eu acum, călare pe un val înalt ca să îmi văd orașul, să-l văd împopoțonîndu-se acum pentru Zilele Humorului, să mai uite lumea de necaz și amar.
De aceea nu mă vezi, pentru că tu, draga mea viață (că tu mie mi-ai fost întotdeauna dragă), tu nu știi să înoți, nu îți place marea, tu ești om de munte, inalterabila ta sete de a te urca pe vîrf de munte să vezi toți oamenii de deasupra, te face incompatibilă cu linia nefrîntă a mării. Eu în schimb, mă pot bucura în egală măsură de toate fructele pămîntului, de toate zîmbetele lui, pot mîncam și fragi și papaya, mă pot pierde prin fîn necosit, și prin nisipul încins al Mediteranei.
Cu mare drag,
Oana
Comentarii
Trimiteți un comentariu