Lumea fără mine, din nefericire, cred că ar arăta la fel. Dar am norocul de a cunoaște câțiva oameni, fără de care viața mea ar fi fost mult mai săracă și mă gândesc la ei, la lume, și știu că doar întâlnindu-i am îmbogățit locul în care stau.
Pagini din jurnalul unui căpșunar intelectual
Neata ! Cum adica zero comentarii ? Oana, suntem aici! Te urmarim, te citim, te gandim ... .Lumea fara tine? Existi doar pentru cei care te-au intalnit. Am fi saraci, foarte saraci ...si mult mai muritori. Stiu !
RăspundețiȘtergereEi, hai! Ca daca as avea planta nemuririi, v-as contempla cum o mancati cu nesatiu, ca pe o prajitura cu frisca, asa cum Ghilgamesh, bietul, visa, numai ca sa va bantuie cuvintele mele o nemurire intreaga, sa se des-modeze, sa fie depasite, sa iasa din uz, sa se schimbe limbile si limbajele intre ele, sa mi se acopere sunetele de praf istoric nemuritor, asta da! existenta. Ce doream eu sa spun este, nu ca ma simt inutila, ci ca, daca oi fi fiind utila in vreun fel, apai musai datorita marilor oameni pe care i-am intalnit/citit, de la ei mi se trage bruma de inspiratie.
RăspundețiȘtergereIi superi pe Panait,Pastorel,Mironescu samd. Pohta de viata e pohta lor, asa ca nu dezerta! Ordin!
RăspundețiȘtergere