Treceți la conținutul principal

De-as avea o mama...

De-as avea o mama nu as lasa-o niciodata sa planga! As invata precum clovnii de la vechile curti cu regi, sa fac jonglerii, sa ma scalambai, sa spun glume, sa le inventez, sa rad ca proasta in speranta ca o voi molipsi... Dar sub niciun chip nu as lasa-o sa planga. Mamele nu ar trebui sa planga. Mamele ar trebui sa zambeasca intr-una, toate mamele din lume, si toate delfinele, si toate elefantele..., ar trebui sa rada pentru ca rasul lor sa vindece istoria bolnava.
Mama mea ar rade ca mine. Am rade amandoua si prostii si limitatii si cei care nu pot alina, ci doar aduce suferinta, ar pleca cu totii. Talk-show-rile de pilda...
De-as avea o mama as invata-o ca timpul... ah, timpul trebuie pierdut. Trebuie sa te intinzi pe pamantul reavan, din cand in cand, si sa il lasi sa te imbratiseze, sa te intinzi sub cer si sa il lasi sa cada cu norii lui toti sau cu stelele lui toate peste tine. Sa te apese, sa te sufoce, ca sa iti dai seama ca esti cel care poate aduce cerul pe pamant si poate ridica pamantul la cer.
De-as avea o mama as opri-o: gata, stai, i-as spune, ai alergat destul. Acum ne odihnim. Acum mergem pe malul Moldovei si aruncam cu pietre in apa. Acum numaram stelele cazatoare (care sunt zambetele bunicilor mei). Acum, intinse pe fanul necosit de la Tarla, ridicam picioarele si facem pasi imaginari pe covorul cerului. Acum doar ne tinem de mana. Acum doar vorbim prosteli. Acum doar radem.
De-as avea o mama i-as lua sacosele grele de la piata si i-as spune cu mana pe inima ca imi pare rau ca nu am facut toate astea de la bun inceput, toata viata... Sa ii duc eu sacosele, si atat.
Daca as avea o mama i-as spune in fiecare dimineata ca o iubesc mai mult decat isi imagineaza ea, chiar daca nu i-am aratat de prea multe ori.
Daca as avea o mama as tine-o in fiecare zi de mana, chair daca intre mine si ea sunt aproape 3600 de km. Ea stie ca va simti strangerea mainii mele.

Comentarii

  1. eu chiar am o FETITA,si chiar ma rid grozav cu ea,si chiar cred ca stelele toate de pe cerul Tirlei sunt ale noastre si ne ocrotesc oriunde ne-am afla...
    eu am o FETITA care scrie mai frumos decit n-am
    apucat eu sa ssriu vreodata
    eu am o FETITA care mi-a daruit cei mai frumosi
    nepoti din lume
    eu am o FETITA

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic. Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim...

Pe schiuri, la Humor

Despre copilăria mea , sau Despre Rață și visul lui, sau Despre un primar și jumătate aflat la un mandat şi jumătate, sau Despre dreptul individului de a visa și dreptul istoriei de a-i distruge visul, sau Despre istoria ca recompensă și ca răsfăț foto: Ovidiu Șancariuc , așteptînd La Mesteceni acest asfințit Gura Humorului este un oraș mic, pitit printre coline și obcini, la răscruce de cărări către mănăstiri celebrisime. Uitat sus pe hartă, plin de orgolii neînțelese de nimeni, orașul meu a avut dintotdeauna energii absolut impresionante. Că oriunde m-aș afla rămîn om al locului meu de origine e pe jumătate adevărat. Pentru că adevărul întreg este că niciodată nu m-am simțit mai humorean decît acum, cînd trăiesc într-un Alicante mediteranean, cu mandarini plini de rod în decembrie, cu portocali plini de floare în februarie; cînd văd la știrile în limba spaniolă (catalană, pe alocuri) că sudul României e înghițit de zăpezi și viscole; cînd e inutil să îmi mai cumpăr cizme, din moment ...

România mea inventată

foto: Buna Irina Luca Toate țările prin care trecem în viață, dar absolut toate, sînt inventate. Inventate de cei care ni le-au prezentat înainte de a ajunge noi acolo, cele pe care le vedem în filme, în povești, în personaje, în muzică. Știm despre Paris, despre țara Paris că e musai să fie plină de romantism și de dragoste, că dacă ești atent poți la un moment dat să dai peste Edith Piaf însăși, dacă știi unde să cauți... E un spațiu inventat al parfumurilor, eleganței, modei, eșarfelor care învelesc gîturi firave de cucoane simandicoase. Ajungi la Paris și iei cu tine ceea ce apuci: cîteva vederi musai cu Turnul și noaptea și ziua, și alb/negru că e mai artistic oarecum, cu o bicicletă în prim/plan, mai iei cu tine prețurile nesimțite din zonele excesiv de turistice, iei cu tine toate, dar absolut toate blițurile din ochi, pentru că ori de unde ai privi Parisul, întotdeauna este în fața ta un japonez, sau un american, care face fotografii indiferent și indiferent de ... indiferent ...