Eu sunt îndrăgostită de Granada, unde... oare cu ce să încep? cu Isabela Catolica copleșită de Alhambra, cu Columb care pleacă spre India lui tot din Granada, în timp ce ultimul rege maur, Boabdil, pleca și lua cu el un adevărat imperiu cultural, pe care Europa l-a pierdut iremediabil, despre Facultatea mea unde Lorca își juca piesele de teatru, sau terasa hotelului din fața facultății, unde Lorca și-a dormit ultimele două nopți, lăsând în urma lui o durere pe care fiecare granadin o duce cu evlavie, din tată în fiică, asta ca să mai schimbăm un pic formulările, tot așa cum pe Lorca îl plâng țiganii din Sacromonte acolo unde s-a născut flamencoul, și unde poate că Lorca a învățat să cânte la chitara lui, care prin jocuri fantastice ale destinului, a ajuns în brațele lui Pepe, fratele cel mai mare al mamei lui Antonio Banderas, cel care a crescut-o, de fapt, pe ultima născută a familiei, cea de-a șaisprezecea!, singurul membru al familiei care nu a ajuns să își cunoască mama, dar uite ...
Felicitari Oana! pentru "rascolirea" amintirilor frumoase din copilaria noastra din Grigore Preoteasa. Sunt multi ani de cind am parasit acele meleaguri de vis - Gura Humorului. Multe episoade- pe care credeam ca, creierul meu le-a uitat au revenit citind si recitind cele spuse de tine.
RăspundețiȘtergereMa regasesc pe Toaca, in Lunca, in parcurile lui Taranu, pe Staniste, pe Gingioaia, la Piatra Pinului si mai ales in cartierul nostru. Fiecare personaj descris mi-a fost prieten sau cel putin l-am cunoscut. Sa stii ca a fost o surpriza placuta sa te regasesc si surpriza a fost si mai mare sa vad ca probabil cea mai baietoasa fata din cartier sa aiba atita "stil". Inca o data: Felicitari! Mircea Alexandru-Sydney, Australia
Eu în Australia nu te regăsesc, dar în cartier mi te amintesc, înalt și foarte subțire, da, și de mînă cu o fată (întotdeauna aceeași) da, te țin minte. O mai știu pe sora ta, și, desigur pe părinții tăi, pe tatăl tău, mai ales, cu o pălărie exotică, de cowboy...
RăspundețiȘtergereÎmi amintesc și că am vorbit odată despre Australia ta (inventată), cînd întors de acolo erai absolut neschimbat.
Băiețoasă sînt și acum, și poate că tocmai de aceea... Îmi crește inima cît un bostan turcesc (din ăia comestibili) că îmi auziți strigătul de la Polul Sud, fie-vă Australia prietenoasă! și mai lasă din cînd în cînd urme și pe blogul ăsta, că, cine știe, poate reușim să construim istoria apocrifă a Humorului.
Cu mare drag, Oana - Alicante - Spania