¡Viva la vida!

De fapt, tot despre singurătate... Numai când eşti singur ai timp să vezi şi să observi şi să începi să adulmeci micile lucruri pe lângă care ai trecut în fugă toată viaţa fără să ai habar că sunt prezente şi că ţi-ar putea aduce o clipă de fericire. Fericire... Ieri, la Madrid, s-a terminat Al Doilea Congres despre Fericire. Am mai auzit cu ani în urmă că în Anglia s-a propus predarea unui curs de fericire în licee. Cine să-l predea, cine poate face excelenţă în fericire, cine se poate titulariza în fericire şi cine îşi poate da un doctorat în fericire. Dar cine să conducă acest doctorat? Cum ar fi să pici examenul la fericire? - Şi la fericire? - Nooo, nimic, la fericire am picat. E al dracu profu de fericire. Un... nefericit, din moment ce a picat jumate din câţi eram... Dar cel care a luat examenul cu 10? Gata, înseamnă că va fi fericitul pământului? În fine, la Madrid au fost oameni care nu ştiu dacă or fi nişte fericiţi cu toţii, dar care oricum răspândesc tihnă în jur. Un...

Nu îmi place să fiu singură. Şi nu am fost niciodată, nu am ştiut niciodată cum e să asculţi tăcerea propriilor tale gânduri, sau goana lor turbată. Întotdeauna înconjurată de lume, de sunete, de gălăgii şi de zvonuri. Nu am stat niciodată mai mult de câteva ore singură, mi se părea cu neputinţă să supravieţuiesc. Şi nici nu aveam cum să îmi dau seama..., veneau copiii şi singurătatea devenea imposibilă, inutilă, inexistentă. Acum sunt singură şi mă aud gândind, mă aud tuşind, mă aud... Sunt zgomotoasă şi dezordonată. Observ asta acum, când sunt nevoită să mă suport şi să mă ascult, să mă văd şi să mă... iubesc în ultimă instanţă. Îmi vine greu să fac toate astea. Îmi e greu să mă întovărăşesc zile în şir. De aceea am ajuns la o înţelegere: continui să mă ignor şi să mă ocup cu altele, să alerg acum mai mult, să îmi rămână cât mai puţin timp cu mine. Nu mă iau în seamă, pentru că tot ce am a-mi spune, deja ştiu. Am fost în vacanţa asta în munţi şi la mare. În Alpujarras, versantu...