¡Viva la vida!

Sunt în tren, mi-am luat de acasă o culegere de povestiri medievale chinezești. Trebuie să termin cât mai repede cursul de literatură comparată și mi-a rămas literatura chineză de dibuit și ordonat. Și, în general mă gândesc la prea multe proiectele mele care nu mai apucă să se concretizeze din idee în fapt; trebuie să nu mă mai împrăștii într-o mie de cărări. Mă întorc de la București și am loc la geam într-un vagon boieresc, aproape regal, cu pluș verde pe scaune și mese între scaune. O fi fiind și priză pentru laptop? Aleargă Bărăganul în sens invers, e pudrat de zăpadă și măturat de vânturi. Zâmbesc gândindu-mă la banalitatea descrierii de mai sus. Nu îmi vine alta. Am trecut pe la editură, pe la Curtea Veche, și am luat cu toată emoția cele două volume din Revoluția din depărtare. Am fost la nivelul așteptărilor mele cu privire la această experiență: e primul volum în care îmi apare... o proză (oare să îi spun proză ?); mă amuză și acum lipsa de noțiune tehnică pentru propria mea ...

Photo by Marius Vasiliu

A pleca din România : o fatalitate? Confesiunile incomode a 30 de tineri români plecați după 1989 în lumea largă sunt reunite în volumul Revoluția din depărtare de Cristina Hermeziu, apărut în februarie 2011 în colecția Actual la editura Curtea Veche. După 1989 tinerii din România au plecat masiv. Cum, de ce, în ce condiții și cu ce preț ? Ce rămâne din identitatea de român, la 20 de ani de la Revoluţie şi la mii de kilometri depărtare de ţară? Ce rămâne din Revoluție, după 20 de ani, pentru românii care au ales să fie cetăţeni ai lumii, îndepărtându-se de casă? Ce faţă arată lumii România, la 20 de ani de la Revoluţie, în oglinda (re)sentimentelor celor expatriaţi? În decursul unui an de zile simbolic — 2009 — Cristina Hermeziu a întâlnit români, le-a ascultat poveștile și a schimbat pe internet 500 de mesaje pe această temă. Subiective, particulare, problematizante, poveştile exilaţilor, scoase din anonimat, devin exemplare. Cele 30 de mărturii strânse în volumul Revoluția d...

Între noi și cer sunt mii de culori și imagini. Între noi și ceilalți oameni sunt mii de povești. Poveștile pot vei înspre noi prin cărți, prin filme, prin muzică sau prin fotografii. Fotoclubul din Gura Humorului a existat în mintea, inima și … literatura oamenilor locului cu mult înainte ca cei mai mulți dintre membrii lui de astăzi să se fi născut. Un fotoclub pe care unii l-au visat, alții l-au numit, alții i-au dat un nume, și un re-nume. Un fotoclub care se leagă prin sute de rădăcini și de aparatele de fotografiat SMENA, ZENIT, LIUBITELI, ZORKI, de minunatele aparate PRACTIKA, de FLEXARET, aparatul minune pe care îl avea Lucian Năsulea; de filmele Azo Mureș, Agfa, Orwo, care ocupau frigiderele pasionaților de fotografie. Fotoclubul de astăzi se re-prezintă la umbra Mărului de pe Runc, devenit personaj de poveste, un copac solitar și bătrân, vechi de când lumea, chinuit de vânturile cerului și anii pământului. Cu toții l-am văzut conturându-se pe oglinda cerului, pe norii-aco...

Vă așteptăm cu toții!