Treceți la conținutul principal

Invitație


Între noi și cer sunt mii de culori și imagini. Între noi și ceilalți oameni sunt mii de povești. Poveștile pot vei înspre noi prin cărți, prin filme, prin muzică sau prin fotografii.

Fotoclubul din Gura Humorului a existat în mintea, inima și … literatura oamenilor locului cu mult înainte ca cei mai mulți dintre membrii lui de astăzi să se fi născut. Un fotoclub pe care unii l-au visat, alții l-au numit, alții i-au dat un nume, și un re-nume. Un fotoclub care se leagă prin sute de rădăcini și de aparatele de fotografiat SMENA, ZENIT, LIUBITELI, ZORKI, de minunatele aparate PRACTIKA, de FLEXARET, aparatul minune pe care îl avea Lucian Năsulea; de filmele Azo Mureș, Agfa, Orwo, care ocupau frigiderele pasionaților de fotografie.

Fotoclubul de astăzi se re-prezintă la umbra Mărului de pe Runc, devenit personaj de poveste, un copac solitar și bătrân, vechi de când lumea, chinuit de vânturile cerului și anii pământului. Cu toții l-am văzut conturându-se pe oglinda cerului, pe norii-acoperiș, crescând hotărât din pământul rotund al Vârfului Toaca. Un copac mic și încăpățânat, martor tăcut și înțelept al celor trecute și prezente, al tumultului orașului. Spectator privilegiat al dansului apusurilor și răsăriturilor. Credem că Mărul de pe Runc s-a născut în timpul unui apus miraculos, asemenea celui care tronează pe afișul vernisajului nostru de astăzi. L-am văzut pe Mărul acesta și de aproape, atunci când, în copilărie, căutam fragi sau pipingi, sau atunci când alergam prin iarbă înaltă. L-or fi văzut și alți oameni frumoși, veniți la coasă vara și după lemne iarna, oameni trudiți și senini, care duc imaginea Mărului în sufletele lor, tot un fel de fotografie semeață.

Acum Fotoclubul Mărul își are primul versinaj, după multe dimineți și multe seri petrecute acolo sus, pe Runc, cu aparate digitale sofisticate, cele prin care ne trecem emoțiile dintr-o istorie în alta, dintr-o poveste în alta, dintr-o generație în alta.

Vă invităm cu drag la vernisajul primei expoziții anuale a Fotoclubului Mărul - sâmbătă, 5 februarie 2011, ora 11:00, în foaierul Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina - Gura Humorului.

Expoziția, înscrisă în calendarul Lunii Fotografiei în România, cuprinde 43 lucrări fotografice realizate de 12 autori humoreni.

Manifestarea se desfășoară sub Patronajul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și al Institutului Cultural Român București, cu sprijinul Federației Internaționale de Artă Fotografică - FIAP și al Asociației Artiștilor Fotografi din România - AAFR.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…