Toamna, la Voroneţ

Icoanele pot fi de mai multe feluri: icoane de z(m)ei, de sfinţi, de speranţă, de iluzii. Mai există, desigur, şi icoanele de lîngă noi, bunici adormiţi în linişte şi cu mult bun simţ, bunici plecaţi discret şi definitiv. Sau icoanele cele mai noi, care poartă chipurile pruncilor noştri adormiţi, deasupra viselor cărora fîlfîie zîne prin poieni, vreun înger care le oferă un măr în dar, sau o portocală, depinde de cultura din care vine fiecare. Icoane care ne amintesc de propria noastră pruncie. Mai sînt apoi icoanele dispărutelor noastre realităţi, pe care le căutăm disperaţi în concretizarea unor fotografii în epocă, în care recunoaştem cu încîntarea unui descoperitor de lume nouă, vreun balansoar pe care ne băteam să-l încălecăm în luncă. Poate că în fotografia aceea este un balansoar gol, şi poate că e o fotografie alb-negru cu colţurile chinuite de atîtea prinderi şi desprinderi din vechi albume, poate că e o fotografie pe spatele căreia se mai vede încă o ştampilă cu "Foto Şuhan". Şi totuşi în icoana care ni se întipăreşte în suflet vedem cu certitudine copilul care eram noi, ne poziţionăm cu determinare acolo şi ne situăm confortabil în propria noastră iluzie.
Fotografia, filmul, imaginea. În fiecare dintre aceste icoane ne alcătuim propria nevoie de frumos şi o furăm cu subtilităţi de mari tîlhari, o perindăm uneori prin faţa setei noastre de bine şi de frumos, şi mai trecem o legislatură, şi mai trecem o etapă a inerentului dezechilibru social. Ne hrănesc icoanele şi ne ţin de cald. Şi ne plătesc facturi şi vămi ale cerurilor. Şi nu ne dăm seama.
Am ajuns acasă cu ceva timp în urmă şi mă nimeresc acum în preajma Toamnei la Voroneţ, un eveniment în care mi-am clădit multe biserici, cu imagini-icoane, în care îmi regăsesc murmurul copilăriei, trebuie să scriu despre începuturile unui festival aflat astăzi la cea de-a 30-a ediţie.
Poftiţi la Festivalul de Toamne la Voroneţ, 30 la număr, tîrg de icoane vii, se dau icoane moca, se dau imagini şi lumi gratuite, luaţi-le şi bucuraţi-vă inimile şi dorurile, hraniţi-vă, potoliţi-vă setea, plătiţi-vă cu ele facturile şi vămile cerurilor, aşezaţi-vi-le dinainte atunci cînd nu mai vreţi şi nu mai suportaţi. Vă dăm la Humor filme şi diaporame, vă dăm copilăria înapoi şi primul sărut în luncă, vă dăm imagini şi fotografii ale unor tineri frumoşi, Foto GrapHia, adunaţi sub aripa lui Marius într-un club vrednic de aruncat cu pălăria în colb, vă dăm o parte din sufletele copiilor şi ale fotografilor cu diplomă şi patalama la mînă, vă dăm din sufletul realizatorilor de filme, de documentare, vă dăm noi ţara înapoi, vă dăm noi lumea înapoi, poate că vă prinde iar dragul de ea, de viaţă, de voi, în ciuda istoriei isterice.