Treceți la conținutul principal

Taxi – Strada Mea Cu-n Singur Bec

1. Dragi străini,
Ţara-i frumoasă, d-aia vrem să vină străinii să o vadă
Să se plimbe-n lung şi-n lat pe… era să zic autostradă.
Deci veniţi, dragi străini, la noi e la fel ca în Seychelles,
Adică ce vreau să zic e c-o să vă coste la fel.

R: E ţara mea, e blocu’ meu, e strada mea cu-n singur bec,
E locu-n care viaţa-ntreagă vreau să îmi petrec.
E-adevarat, e-adevarat că sunt şi prea bătrân să plec.
Prea bătrân să plec.

2. Dragi străini,
Veniţi acum, pe bune, ar trebui să vă grăbiţi
Ca să prindeţi munţii acu’ cât mai sunt împăduriţi.
Vizitaţi-ne mai repede, bucuraţi-vă de ofertă,
Veniţi acu’ cât mai avem un pic de Vamă Veche şi Deltă.

R:

3. Dragi străini,
La banii noştri, câteva sute de tone de aur nu mai contează,
Aşa că mai bine va dăm vouă auru’, că voi ştiţi cum se exploatează.
Şi oricum e poluare, aşa că să nu vorbim cu ură.
Ce dac-o să fie la Roşia Montană un pic mai multă cianură?

R:

4. Dragi străini,
Deci veniţi, faceţi ce vreţi, că noi n-o să ne supărăm,
Da’ sa ştiţi că există un lucru pe care n-o să-l acceptăm.
Aşa că vă avertizăm, vă spunem chiar cu vehemenţă:
N-o să lăsăm un străin să se bage-n sistemul medical de urgenţă!
Chiar dacă el l-a conceput,
Chiar dacă el l-a pus pe picioare.
Asta nu înseamnă că trebuie să-l lăsăm în continuare.
O, nu! De ce? Păi pentru că aici

R: E ţara mea, e blocu’ meu, e strada mea cu-n singur bec,
E locu-n care viaţa-ntreagă vreau să îmi petrec.
E-adevarat, e-adevarat că sunt şi prea bătrân să plec.
Prea bătrân să plec.

http://www.youtube.com/watch?v=-p_kRhfNz6s&feature=youtu.be

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…