¡Viva la vida!

De-as sti limba spaniola nu m-ar mai fascina in asemenea masura un cuvant precum "muñeca", "niño", "orilla del mar" sau "niñez". Mi s-ar parea o secventa normala de sunete. Dar asa, nestiind-o, anumite cuvinte ma farmeca pentru ca mi se par soapte de zei.

De-as avea un migdal in fata casei Acesta nu ar avea frunze, ci visuri In fiecare noapte, in timp ce ar dormi si ar visa, i-ar cadea pe jos cate un vis pe care cate o soparla sprintena i l-ar fura si ar fugi cu el in lume. Soparla ar adormi cucerita de vis Iar un sarpe trecator in asta viata, i-ar fura visul si s-ar strecura cu el prin lume. Sarpele ar adormi cucerit de vis Iar un carciog morocanos, i-ar fura visul si l-ar ingropa adanc in musuroiul lui. Carciogul ar adormi zambind Iar visul ramas singur sub pamant, ar incepe sa se viseze imaginea unei frunze pe creanga unui migdal. Ar trece atunci ca din intamplare o furnica artagoasa, care cucerita de vis ar vrea sa il scape. Ar incerca din rasputeri sa ridice visul din pamant si disperata de neputinta ar chema in ajutor toate suratele; aceastea ar veni si ar trage cu toatele de visul migdalului. Ar ajunge pe pamant cu vis cu tot si frante ar adormi cu incantare visand, visand, visand...

De l-as avea pe Panait as intelege ce inseamna curajul de a fi tu insuti, de a intelege ca opiniile tale sunt sacre, chiar daca o lume intreaga e impotriva ta. De Panait ma leaga o copilarie intreaga:  bunicul meu, Vasile Ursache, era tamplar. Era un tamplar care facuse Scoala de Arte si Meserii la Vaslui, i-a facut Mamaiei dulapul pentru dulceturi, scaunele din cuhnie, scara de urcat in pod, o masa... La 80 de ani, inainte de Marea Plecare i-a facut Sanzienei care avea doar 8 luni atunci, un tron mic, dar de-adevaratelea, dupa modelul tronului lui Petru Rares pastrat la Moldovita. Intre dulapul de dulceturi si tronul Sanzianei... o viata intreaga. Lucra la CFR, facea linii, le repara, pleca luni dimineata la 4 cu doua borcane de zacusca si unul de dulceata pregatite cu grija de Mamaia, si se intorcea sambata dupa-masa. Iarna si vara. Se imbaia ritualic sambata seara, se barbierea si isi lua cartea. Pardon, Cartea! Indiferent ce cartea avea in mana, aceasta se convertea in Carte...

De-as avea un inger l-as ruga sa ma paraseasca si sa fuga in bratele orfanilor, ale copiilor parasiti, ale celor deznadajduiti. I-as cere sa trimita vise frumoase celor care nu mai indraznesc sa viseze. I-as cere de Craciun sa se imbrace in Mos Craciun, pentru ca cei doi copii ai mei nu mai cred in batranul minunat care aduce daruri. Am inventa impreuna un Mos Craciun cu aripi, imbracat in alb, care aduce daruri mici tuturor oamenilor din lume.

Daca as avea un prieten ar fi cel mai bun prieten. Si celui mai bun prieten i-as cere sa ma ierte. In fiecare zi. Pentru toate greselile pentru care nici nu le-am facut, poate, poate nici nu le-am gandit, pentru greselile inerente imperfectiunii mele. I-as cere iertare si pentru greselile pe care le faceti voi...

De nu mi s-ar fi dus bunicii, i-as fi venerat ca pe sfinti, i-as fi ascultat, i-as fi ascultat... De-ar fi bunicii mei pe aici as trece vai si as urca munti ca sa ajung la ei si sa tac. Sa nu spun nimic, sa invat de la ei tot  si sa nu uit nimic. Daca as avea bunicii aici, nu as mai spune niciun cuvant. I-as trece eu cu luntrea pe partea cealalta ca sa nu se sperie, sa nu le fie teama, sa nu se simta singuri. Sa ajunga dincolo asa cum ii stiu eu: drepti si frumosi. Neinvinsi.

De-as avea un iubit as dormi toata vara cu el sub un maslin, iar maslinul in loc de frunze ar avea stele. Cand ar veni iarna, am picta pe peretii dormitorului ramuri de maslin, iar pe tavan stele. Si atat. Sau nu. I-as mai cere ceva: sa planteze in curte un pom care face frunze in forma de inima.

De-as avea o mama nu as lasa-o niciodata sa planga! As invata precum clovnii de la vechile curti cu regi, sa fac jonglerii, sa ma scalambai, sa spun glume, sa le inventez, sa rad ca proasta in speranta ca o voi molipsi... Dar sub niciun chip nu as lasa-o sa planga. Mamele nu ar trebui sa planga. Mamele ar trebui sa zambeasca intr-una, toate mamele din lume, si toate delfinele, si toate elefantele..., ar trebui sa rada pentru ca rasul lor sa vindece istoria bolnava. Mama mea ar rade ca mine. Am rade amandoua si prostii si limitatii si cei care nu pot alina, ci doar aduce suferinta, ar pleca cu totii. Talk-show-rile de pilda... De-as avea o mama as invata-o ca timpul... ah, timpul trebuie pierdut. Trebuie sa te intinzi pe pamantul reavan, din cand in cand, si sa il lasi sa te imbratiseze, sa te intinzi sub cer si sa il lasi sa cada cu norii lui toti sau cu stelele lui toate peste tine. Sa te apese, sa te sufoce, ca sa iti dai seama ca esti cel care poate aduce cerul pe pamant si poate ...

De-as avea un baiet ar sti sa zboare inca dinainte sa se nasca. Si pentru ca el ar sti sa zboare, as zbura si eu cu el. La nastere l-as lasa sa zboare. Ca sa isi aleaga un loc, un loc al lui, locul lui , de unde sa adulmece bunatatea pamantului. Sa isi dureze acolo casa, fantana, arborele. Sau daca o fi sa fie in Spania, sa scrie o carte, sa zboare cu balonul, si sa planteze un copac. Sau sa nu faca nimic din toate astea, ci sa stea ca Orfeu luminand noptile cu lira lui. De-as avea un baiet l-as dori serios si bun la suflet. L-as invata sa deosebeasca ciupercile otravitoare de cele bune, pleava de bob, lucrurile inutile de cele obligatorii. L-as invata ca oricat de mare ar fi sufletul nostru, nu va inceta sa fie prea mic pentru a mangaia suferinta celor din jurul nostru. De-as avea un baiet, ar cutreiera padurile, ar cutreiera marile, ar urca muntii in cautarea secretului nemuririi. Si nu il va pierde dupa ce l-a dobandit. De asta sunt sigura. Il va razbuna pe Ghilgames. De-as avea...

De-as avea o fata as invata-o sa zboare inainte sa o invat sa vorbeasca. As invata-o cum se saluta bunicii din inaltul cerului. Pentru ca eu nu am stiut. As invata-o sa fie neinfricata, sa-si pomadeasca penele aripilor, sa si le intinda in fiecare dimineata chiar inainte sa se spele pe ochi, sa isi dezamorteasca zborurile pentru atunci cand le va veni vremea sa se intample. De-as avea o fata as lasa-o sa zboare dupa ce a invatat sa isi intinda aripile. As astepta-o in cuib, sa se intoarca la primavara si sa imi povesteasca ce a vazut de acolo de sus. Sa-mi povesteasca ce ai dincolo de nori si cum se vad stelele ziua. De-as avea o fata as avea incredere in ochii ei mari cat cerul, adanci cat marea, negri ca noaptea. De nepatruns. I-as spune in fiecare seara inainte de povestea de noapte buna ca ochii ei nu gresesc niciodata. I-as spune ca in viata i se vor perinda pe dinainte tot soiul de fiinte si ca trebuie sa stie sa ii pastreze doar pe cei care nu se sperie de ochii ei mari, adanc...