Treceți la conținutul principal

De-as avea un baiat...

De-as avea un baiet ar sti sa zboare inca dinainte sa se nasca. Si pentru ca el ar sti sa zboare, as zbura si eu cu el.
La nastere l-as lasa sa zboare. Ca sa isi aleaga un loc, un loc al lui, locul lui, de unde sa adulmece bunatatea pamantului. Sa isi dureze acolo casa, fantana, arborele. Sau daca o fi sa fie in Spania, sa scrie o carte, sa zboare cu balonul, si sa planteze un copac. Sau sa nu faca nimic din toate astea, ci sa stea ca Orfeu luminand noptile cu lira lui.
De-as avea un baiet l-as dori serios si bun la suflet. L-as invata sa deosebeasca ciupercile otravitoare de cele bune, pleava de bob, lucrurile inutile de cele obligatorii. L-as invata ca oricat de mare ar fi sufletul nostru, nu va inceta sa fie prea mic pentru a mangaia suferinta celor din jurul nostru.
De-as avea un baiet, ar cutreiera padurile, ar cutreiera marile, ar urca muntii in cautarea secretului nemuririi. Si nu il va pierde dupa ce l-a dobandit. De asta sunt sigura. Il va razbuna pe Ghilgames.
De-as avea un baiet l-as ruga sa imi cante melodia copilariei lui, pentru ca stiu ca daca as canta-o eu i-as tulbura armoniile. Am merge la schi si din telescaun ar canta doar el: Fata verde cu parul padure. Iar eu as dansa.
De-as avea un baiet l-as invata sa danseze. Muzica fara dans este precum cartile scrise intr-o limba inca nedescifrata.
De-as avea un baiet l-as asigura in fiecare seara ca oriunde as fi sunt vesnic langa el, si ca intre mama si fiu nu pot exista nici kilometri, nici ani, ci numai un zambet care ne va lega tot timpul.
De-as avea un baiet i-as povesti ca in momentul in care s-a nascut, pe mine m-a luat de mana o delfina si m-a mangaiat zambind si spunandu-mi sa nu fiu ingrijorata, ca suferinta prin care treceam eu e suferinta tuturor mamelor din lume. Am privit-o atunci mai atent si am vazut ca, intr-adevar, alaturi de ea inota un delfin micut, iar ea era deosebit de mandra. Am intors mai apoi privirea si de mana cealalta ma tinea o elefanta, iar langa ea un elefant micut se alinta de zor. I-am zambit recunoscatoare, am inchis ochii si m-am vazut de mana cu toate mamele din lumea asta, eram parte a lantului trofic matern, toate mamele care nasteau si suferinta le era stearsa de puii mici de langa ele. I-as povesti toate astea fiului meu ca, nascandu-l, am fost parte a horei de mame care tin viata pe planeta asta. As vrea ca atunci cand plec de aici sa retraiesc bucuria infinit de simpla si infinit de mare pe care am trait-o intr-un mai plin de pomi infloriti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…