Treceți la conținutul principal

De-as avea un migdal in fata casei

De-as avea un migdal in fata casei
Acesta nu ar avea frunze, ci visuri
In fiecare noapte, in timp ce ar dormi si ar visa, i-ar cadea pe jos cate un vis
pe care cate o soparla sprintena i l-ar fura
si ar fugi cu el in lume.

Soparla ar adormi cucerita de vis
Iar un sarpe trecator in asta viata, i-ar fura visul si s-ar strecura cu el prin lume.

Sarpele ar adormi cucerit de vis
Iar un carciog morocanos, i-ar fura visul si l-ar ingropa adanc in musuroiul lui.

Carciogul ar adormi zambind
Iar visul ramas singur sub pamant, ar incepe sa se viseze imaginea unei frunze
pe creanga unui migdal.
Ar trece atunci ca din intamplare
o furnica artagoasa,
care cucerita de vis ar vrea sa il scape.

Ar incerca din rasputeri sa ridice visul din pamant
si disperata de neputinta ar chema in ajutor toate suratele;
aceastea ar veni si ar trage cu toatele
de visul migdalului.

Ar ajunge pe pamant cu vis cu tot
si frante ar adormi cu incantare
visand, visand, visand...

Atunci ar trece oarecum din inatamplare
un albatros nu mai putin artagos,
care ar prinde din zbor
visul migdalului, visat de intreaga mea curte
si l-ar ridica la ceruri.

Ar visa atunci ca intregi cohorte de furnici
au visat ca aveau aripi;
ca un carciog ostenit a visat ca zbura;
ca un sarpe curios a visat ca avea pene;
ca o soparla s-a visat dragon;
si ca un migdal a visat ca inloc de frunze avea aripi.

Dar eu am un migdal in fata casei
care in fiecare noapte viseaza
ca inloc de frunze are visuri, ca inloc de frunze are aripi.

Eu am un migdal in fata casei,
caruia in timpul zilei i se implineste visul
doar pentru ca sus in inaltul cerului
un albatros deseneaza
pe un nor
o frunza,
iar pe o ramura mai joasa
un carciog deseneaza fericit
o fetita cu ochi migdalati.

Comentarii

  1. abia astept ziua cind vei publica primul tau
    volum de eseuri,iar noi ,inspiratorii scrierilor tale,ne vom imbatosa strasnic in
    fata fotoreporterilor care se vor inghesui pentru exclusivitati...
    cred ca pot candida la postul de director marketing fara a-mi da demisia din cel de mama

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot mama: cel mai fidel cititor al meu! Cel mai iubitor iertator al meu!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Chitara lui Lorca

Eu sunt îndrăgostită de Granada, unde... oare cu ce să încep? cu Isabela Catolica copleșită de Alhambra, cu Columb care pleacă spre India lui tot din Granada, în timp ce ultimul rege maur, Boabdil, pleca și lua cu el un adevărat imperiu cultural, pe care Europa l-a pierdut iremediabil, despre Facultatea mea unde Lorca își juca piesele de teatru, sau terasa hotelului din fața facultății, unde Lorca și-a dormit ultimele două nopți, lăsând în urma lui o durere pe care fiecare granadin o duce cu evlavie, din tată în fiică, asta ca să mai schimbăm un pic formulările, tot așa cum pe Lorca îl plâng țiganii din Sacromonte acolo unde s-a născut flamencoul, și unde poate că Lorca a învățat să cânte la chitara lui, care prin jocuri fantastice ale destinului, a ajuns în brațele lui Pepe, fratele cel mai mare al mamei lui Antonio Banderas, cel care a crescut-o, de fapt, pe ultima născută a familiei, cea de-a șaisprezecea!, singurul membru al familiei care nu a ajuns să își cunoască mama, dar uite…

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin