Treceți la conținutul principal

De-as avea o fata...

De-as avea o fata as invata-o sa zboare inainte sa o invat sa vorbeasca. As invata-o cum se saluta bunicii din inaltul cerului. Pentru ca eu nu am stiut. As invata-o sa fie neinfricata, sa-si pomadeasca penele aripilor, sa si le intinda in fiecare dimineata chiar inainte sa se spele pe ochi, sa isi dezamorteasca zborurile pentru atunci cand le va veni vremea sa se intample.
De-as avea o fata as lasa-o sa zboare dupa ce a invatat sa isi intinda aripile. As astepta-o in cuib, sa se intoarca la primavara si sa imi povesteasca ce a vazut de acolo de sus. Sa-mi povesteasca ce ai dincolo de nori si cum se vad stelele ziua.
De-as avea o fata as avea incredere in ochii ei mari cat cerul, adanci cat marea, negri ca noaptea. De nepatruns. I-as spune in fiecare seara inainte de povestea de noapte buna ca ochii ei nu gresesc niciodata. I-as spune ca in viata i se vor perinda pe dinainte tot soiul de fiinte si ca trebuie sa stie sa ii pastreze doar pe cei care nu se sperie de ochii ei mari, adanci, negri. Care uneori nu au nevoie sa scrie ca sa vorbeasca. Exact ca marea si ca intunericul...
Daca as avea o fata as scrie toate cuvintele pe care le spune, toate minunile pe care, imperfecta fiindu-mi memoria, le-as uita si s-ar pierde. Si odata cu ele, parte din minunile lumii.
Daca as avea o fata i-as spune ca nici daca as fi construit-o ca personaj intr-un basm nu as fi putut-o alcatui mai perfect decat s-a alcatuit ea singura in cele noua luni in care eram nedespartite. I-as spune ca imi amintesc perfect cum, prima oara cand am vazut-o mi-am dat seama ca daca as fi fost un mare pictor nu as fi putut-o desena mai frumoasa.
I-as spune ca ma simt un om norocos ca, dintre toate mamele din lume m-a ales pe mine. Asa imperfecta cum sunt.
As invata-o ca mamele sunt puncte aleph, care desi mici si uneori necajite, includ in ele toate raspunsurile. Si ca, de cele mai multe ori, aceste raspunsuri se dovedesc a fi corecte.
Daca as avea o fata i-as multumi in fiecare zi ca a avut o prietena imaginara inainte sa se nasca fratele ei, ca se numea Donda, ca locuia in cea mai frumoasa casa din tara, ca si Dondei i s-a nascut un fratior, care se numea... cum altfel, Dondo. I-as multumi ca in ea a prins viata una dintre nuvelele lui Salinger pe care le-am adorat inainte sa le inteleg.
I-as spune fetei mele ca sunt fericita ca este. In fiecare zi. In toate zilele mele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin