De-as avea o fata as invata-o sa zboare inainte sa o invat sa vorbeasca. As invata-o cum se saluta bunicii din inaltul cerului. Pentru ca eu nu am stiut. As invata-o sa fie neinfricata, sa-si pomadeasca penele aripilor, sa si le intinda in fiecare dimineata chiar inainte sa se spele pe ochi, sa isi dezamorteasca zborurile pentru atunci cand le va veni vremea sa se intample.
De-as avea o fata as lasa-o sa zboare dupa ce a invatat sa isi intinda aripile. As astepta-o in cuib, sa se intoarca la primavara si sa imi povesteasca ce a vazut de acolo de sus. Sa-mi povesteasca ce ai dincolo de nori si cum se vad stelele ziua.
De-as avea o fata as avea incredere in ochii ei mari cat cerul, adanci cat marea, negri ca noaptea. De nepatruns. I-as spune in fiecare seara inainte de povestea de noapte buna ca ochii ei nu gresesc niciodata. I-as spune ca in viata i se vor perinda pe dinainte tot soiul de fiinte si ca trebuie sa stie sa ii pastreze doar pe cei care nu se sperie de ochii ei mari, adanci, negri. Care uneori nu au nevoie sa scrie ca sa vorbeasca. Exact ca marea si ca intunericul...
Daca as avea o fata as scrie toate cuvintele pe care le spune, toate minunile pe care, imperfecta fiindu-mi memoria, le-as uita si s-ar pierde. Si odata cu ele, parte din minunile lumii.
Daca as avea o fata i-as spune ca nici daca as fi construit-o ca personaj intr-un basm nu as fi putut-o alcatui mai perfect decat s-a alcatuit ea singura in cele noua luni in care eram nedespartite. I-as spune ca imi amintesc perfect cum, prima oara cand am vazut-o mi-am dat seama ca daca as fi fost un mare pictor nu as fi putut-o desena mai frumoasa.
I-as spune ca ma simt un om norocos ca, dintre toate mamele din lume m-a ales pe mine. Asa imperfecta cum sunt.
As invata-o ca mamele sunt puncte aleph, care desi mici si uneori necajite, includ in ele toate raspunsurile. Si ca, de cele mai multe ori, aceste raspunsuri se dovedesc a fi corecte.
Daca as avea o fata i-as multumi in fiecare zi ca a avut o prietena imaginara inainte sa se nasca fratele ei, ca se numea Donda, ca locuia in cea mai frumoasa casa din tara, ca si Dondei i s-a nascut un fratior, care se numea... cum altfel, Dondo. I-as multumi ca in ea a prins viata una dintre nuvelele lui Salinger pe care le-am adorat inainte sa le inteleg.
I-as spune fetei mele ca sunt fericita ca este. In fiecare zi. In toate zilele mele.
De-as avea o fata as lasa-o sa zboare dupa ce a invatat sa isi intinda aripile. As astepta-o in cuib, sa se intoarca la primavara si sa imi povesteasca ce a vazut de acolo de sus. Sa-mi povesteasca ce ai dincolo de nori si cum se vad stelele ziua.
De-as avea o fata as avea incredere in ochii ei mari cat cerul, adanci cat marea, negri ca noaptea. De nepatruns. I-as spune in fiecare seara inainte de povestea de noapte buna ca ochii ei nu gresesc niciodata. I-as spune ca in viata i se vor perinda pe dinainte tot soiul de fiinte si ca trebuie sa stie sa ii pastreze doar pe cei care nu se sperie de ochii ei mari, adanci, negri. Care uneori nu au nevoie sa scrie ca sa vorbeasca. Exact ca marea si ca intunericul...
Daca as avea o fata as scrie toate cuvintele pe care le spune, toate minunile pe care, imperfecta fiindu-mi memoria, le-as uita si s-ar pierde. Si odata cu ele, parte din minunile lumii.
Daca as avea o fata i-as spune ca nici daca as fi construit-o ca personaj intr-un basm nu as fi putut-o alcatui mai perfect decat s-a alcatuit ea singura in cele noua luni in care eram nedespartite. I-as spune ca imi amintesc perfect cum, prima oara cand am vazut-o mi-am dat seama ca daca as fi fost un mare pictor nu as fi putut-o desena mai frumoasa.
I-as spune ca ma simt un om norocos ca, dintre toate mamele din lume m-a ales pe mine. Asa imperfecta cum sunt.
As invata-o ca mamele sunt puncte aleph, care desi mici si uneori necajite, includ in ele toate raspunsurile. Si ca, de cele mai multe ori, aceste raspunsuri se dovedesc a fi corecte.
Daca as avea o fata i-as multumi in fiecare zi ca a avut o prietena imaginara inainte sa se nasca fratele ei, ca se numea Donda, ca locuia in cea mai frumoasa casa din tara, ca si Dondei i s-a nascut un fratior, care se numea... cum altfel, Dondo. I-as multumi ca in ea a prins viata una dintre nuvelele lui Salinger pe care le-am adorat inainte sa le inteleg.
I-as spune fetei mele ca sunt fericita ca este. In fiecare zi. In toate zilele mele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu