Mă enervează toți oamenii care își amintesc despre alți oameni atunci cînd mor. Îi elogiem și le umplem mormintele de flori. Scriem lungi și generoase evocări, împroșcăm cu cuvinte multe, sonore, de multe ori lamentabile, ceea ce am ignorat, am exclus, am convenit cu luciditate că nu are loc în viața noastră. Erau ieri alături de noi, ne respirau înțelepciune sau frumusețe în ceafă, dar noi eram ocupați.
Ultima carte citită a fost a lui Saramago. Ieri Saramago a murit. Nobelul portughez, aspru..., iar eu nu o să scriu acum despre el, pentru că l-am avut într-una aproape, în valiză a venit cu mine aici. Acum o să tac, împreună cu el; să vorbească alții, eu trebuie să plîng discret, ne-evident:
http://www.animanews.com/component/content/article/70-evocri/1878-in-memoriam-jose-saramago-.html
Ultima carte citită a fost a lui Saramago. Ieri Saramago a murit. Nobelul portughez, aspru..., iar eu nu o să scriu acum despre el, pentru că l-am avut într-una aproape, în valiză a venit cu mine aici. Acum o să tac, împreună cu el; să vorbească alții, eu trebuie să plîng discret, ne-evident:
http://www.animanews.com/component/content/article/70-evocri/1878-in-memoriam-jose-saramago-.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu