Treceți la conținutul principal

Viva la Vida, no matter what

De nimic nu mai am timp. Nici de timpul meu nu mai am timp. Nici de cuvintele mele, nici de gîndurile mele. Şi totuşi, în spatele tuturor foielilor zilnice, eficiente sau nu, întotdeauna, credeţi-mă pe cuvînt, întotdeauna, energia vitală pe care o simt curgînd în spume pe lîngă şi prin mine. Uneori ca un torent, alteori ca un izvor plin de nefăcute şmecherii, dar gîndite toate, acum în plină revărsare şi recucerire de albii. Mă las uneori plutind în speranţa că voi supravieţui. Şi atît. Nu am nici vîsle, nici busolă, nici mersul stelelor nu îl ştiu. Ştiu numai că primăvara stă pitită sub zăpezi şi sub termometre arătînd albastru şi că îndată va irumpe şi mă va tulbura bezmetică, iar eu voi hali pantagruelic viaţa verde care foşneşte. În jurul meu atîtea poveşti vor muri uitate, nepovestite, tragice, doar pentru că eu nu am acum timp. Ascultaţi primăvara. Cînd o să vină o să îi spun să vă aducă toate cuvintele pe care le tac eu acum... Ascultaţi-o, înfulecaţi-o, digeraţi-o, înconstipaţi-vă (ca să zic aşa) cu energii vitale, cu poveşti pe care dacă nu le ascultaţi voi, o să moară la primăvara care vine! Gîndiţi-vă că în timp ce vă isterizează istoria, lîngă voi sînt oameni mici care merg pentru prima dată şi pornesc să cucerească pămîntul cu pasul lor nesigur, alţii care vorbesc pentru prima dată (ciudat că mergem înainte să vorbim, semn că mersul e mai importnat decît delirul verbal), alţii care se îndrăgostesc pentru prima dată, alţii care se nasc pentru prima dată, alţii care se nasc pentru a doua oară. Toate aceste sentimente de lîngă voi, generează energii esenţiale. Contaminaţi-vă cu ele!

http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE

Şi eu care nu aveam timp...
Adin!

Comentarii

  1. Sa stii ca videoclipul nu e valabil in romania... Cica e propietatea lu' EMI si aici nu pupam asa ceva... Asa ca zi matale in clar cine era acolo si ce trebuia sa cante, si-l cautam pe alte surse :)
    Pup

    RăspundețiȘtergere
  2. This song is about letting go somebody you don't want to let go of... could be a father, could be a lover, could be a child, could be a friend:

    http://www.youtube.com/watch?v=mwMdO3HK_ws

    Sa-ti faci timp, ca vine-o vreme.

    Love, adin

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…