Treceți la conținutul principal

Doina Rusti la Universitatea din Granada

Scriitoarea Doina Rusti este invitata la prestigioasa Universitate din Granada, Spania
Joi, 24 noiembrie 2011, în cadrul Universităţii din Granada, Spania, va avea loc o prezentare a cărţilor Doinei Ruşti, în cadrul Cercului de traducere „România, o ţară inventată”.

Evenimentul face parte dintr-un program mai amplu, „Zilele culturii române” (23 noiembrie – 5 decembrie), organizat cu prilejul deschiderii unui lectorat român în cadrul renumitei universităţi, coordonat de dr Oana Ursache.

Proiectul „Zilele culturii române” este organizat de Facultatea de Filozofie şi Litere şi Facultatea de Traducere şi Interpretare din cadrul Universităţii din Granada , împreună cu Rectoratul şi Vicerectoratul de Relaţii Internaţionale de la Universitatea Granadina.

Două dintre cărţile semnate de Doina Ruşti au intrat deja în programul de traduceri al Facultăţii de de Traducere şi Interpretare din cadrul universităţii-gazdă: Cămaşa în carouri şi alte 10 întîmplări din Bucureşti (Ed. Polirom, 2010) şi Lizoanca la 11 ani (Editura Trei, 2009).

Participarea Doinei Ruşti la acest eveniment este sprijinită şi de Institutul Cultural Român.

„Cămaşa în carouri şi alte 10 întîmplări din Bucureşti imaginează − într-o alambicată naraţiune construită modular − ieşiri din timp, suprapuneri de planuri, întîlniri revelatorii cu personaje din veacuri apuse (cum ar fi fabulosul Iane Farmacistu’), totul sub umbrela foarte încăpătoare şi în acelaşi timp foarte subtil desenată a reflecţiei asupra Istoriei.” (Bianca Burţa-Cernat).

Doina Ruşti, cunoscută mai ales prin romanul Fantoma din moară (Polirom, 2008),distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România şi nominalizat la alte patru premii importante, este considerată de critica literară o prozatoare de mare forţă epică. Romanele sale abordează subiecte diverse, punctul de interes constituindu-l de fiecare dată povestea bine construită, cu personaje pregnante şi acţiune tensionată.

A mai publicat romanele Omuleţul roşu (2004), Zogru (Polirom, 2006, tradus în 2010 în limba italiană la Bonnano Editore), Lizoanca la 11 ani (2009), Patru bărbaţi plus Aurelius (Polirom, 2011), precum şi numeroase povestiri. Unele dintre scrierile sale au fost traduse sau sînt în curs de traducere în bulgară, francezăprecum şi numeroase povestiri.

Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2009, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2006; Premiul revistei Convorbiri literare, 2006, Medalia de Aur a Schitului Darvari pentru merite literare, 2008.
http://www.polirom.ro/stiri-si-evenimente/stiri-si-lansari/scriitoarea-doina-rusti-este-invitata-la-prestigioasa-universitate-din-granada-spania.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam beb...

Chitara lui Lorca

Eu sunt îndrăgostită de Granada, unde... oare cu ce să încep? cu Isabela Catolica copleșită de Alhambra, cu Columb care pleacă spre India lui tot din Granada, în timp ce ultimul rege maur, Boabdil, pleca și lua cu el un adevărat imperiu cultural, pe care Europa l-a pierdut iremediabil, despre Facultatea mea unde Lorca își juca piesele de teatru, sau terasa hotelului din fața facultății, unde Lorca și-a dormit ultimele două nopți, lăsând în urma lui o durere pe care fiecare granadin o duce cu evlavie, din tată în fiică, asta ca să mai schimbăm un pic formulările, tot așa cum pe Lorca îl plâng țiganii din Sacromonte acolo unde s-a născut flamencoul, și unde poate că Lorca a învățat să cânte la chitara lui, care prin jocuri fantastice ale destinului, a ajuns în brațele lui Pepe, fratele cel mai mare al mamei lui Antonio Banderas, cel care a crescut-o, de fapt, pe ultima născută a familiei, cea de-a șaisprezecea!, singurul membru al familiei care nu a ajuns să își cunoască mama, dar uite ...

Pe schiuri, la Humor

Despre copilăria mea , sau Despre Rață și visul lui, sau Despre un primar și jumătate aflat la un mandat şi jumătate, sau Despre dreptul individului de a visa și dreptul istoriei de a-i distruge visul, sau Despre istoria ca recompensă și ca răsfăț foto: Ovidiu Șancariuc , așteptînd La Mesteceni acest asfințit Gura Humorului este un oraș mic, pitit printre coline și obcini, la răscruce de cărări către mănăstiri celebrisime. Uitat sus pe hartă, plin de orgolii neînțelese de nimeni, orașul meu a avut dintotdeauna energii absolut impresionante. Că oriunde m-aș afla rămîn om al locului meu de origine e pe jumătate adevărat. Pentru că adevărul întreg este că niciodată nu m-am simțit mai humorean decît acum, cînd trăiesc într-un Alicante mediteranean, cu mandarini plini de rod în decembrie, cu portocali plini de floare în februarie; cînd văd la știrile în limba spaniolă (catalană, pe alocuri) că sudul României e înghițit de zăpezi și viscole; cînd e inutil să îmi mai cumpăr cizme, din moment ...