Treceți la conținutul principal

Mis agradecimientos

En primer lugar quiero expresar mi satisfacción y mi orgullo por estar compartiendo esta mesa y este acto de presentación. Pero como rumana y como universitaria, como lectora y profesora visitante en la Universidad de Granada para mi también es una grande responsabilidad y un gran reto poner en marcha la vida de este lectorado. Pero no solo la responsabilidad, sino mi sueño de poder contribuir con mi pequeña aportación a la divulgación de la cultura rumana en Andalucía. Nada de esto sería posible sino fuera en primer lugar por la voluntad de la Universidad de Granada de llevar adelante este proyecto.
Quiero agradecer especialmente a nuestro señor rector, por su apoyo constante a este proyecto y su visión de la universidad como motor de la multiculturalidad y plurilingüismo.
A la Vicerrectora de relaciones internacionales, por su esfuerzo personal y la participación para hacer realidad la presencia de un lector rumano en la Universidad de Granada. Mis agradecimientos a todos los vicerrectores, decanos, la jefa del departamento de filología románica, todos mis compañeros por su acogida y respaldo durante estos dos meses de trabajo.
A mis compañeros, Enrique Nogueras, y Paloma Gracia. Ellos, como apasionados del rumano, querían que mi lengua completara las lenguas románicas que se enseñan en la Facultad de Filosofía y Letras: solo faltaba el rumano. Asi que Enrique, Paloma, va multumesc din suflet.
Especialmente quiero agradecerle a Eva Muñoz, decana de la Facultad de Traducción e Interpretación por su entusiasmo. Cada propuesta mía, aunque inicialmente pareciera irrealizable su fervor la ha hecho posible.
Pero voy a decirles una cosa que seguro que me van a entender: miren, si no fuera por mi secretaria Araceli, que hubiera sido de mi. Ella me hace la vida fácil.
Muchas veces los profesores ensimismados en nuestra investigación, o en nuestros proyectos académicos, nos olvidamos que nos debemos a nuestros alumnos, comunicarnos con ellos, no perder la referencia de que ellos son el eje central de la Universidad. Les agradezco a mis alumnos por querer aprender rumano y por hacerlo con dedicación. Después de dos meses de funcionamiento el lectorado ya tiene 60 alumnos.
Y agradecimiento también a mi país, a la autoridades diplomáticas rumanas en España, nuestra embajada y el Consulado General de Sevilla que hoy también nos acompañan en este acto. Al Instituto Cultural Rumano de Madrid, gracias directora Ioana Anghel por hacer el esfuerzo de estar hoy con nosotros, al Instituto de la Lengua Rumana de Bucarest, representado aquí por su directora, Corina Chertes y su consejera Marcela Mateescu.
Y gracias a nuestra alumna, Eliza Ratiu, por su excelente interpretación.
Y finalmente mi agradecimiento a esta tierra, a esta ciudad encantadora. Sus gentes, la poesía de sus calles, sus aromas me atrapan de tal forma que hace que corra por mis venas en poco tiempo, un sentimiento nacido en las entrañas y que me hace sentir “granaina”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam beb...

Chitara lui Lorca

Eu sunt îndrăgostită de Granada, unde... oare cu ce să încep? cu Isabela Catolica copleșită de Alhambra, cu Columb care pleacă spre India lui tot din Granada, în timp ce ultimul rege maur, Boabdil, pleca și lua cu el un adevărat imperiu cultural, pe care Europa l-a pierdut iremediabil, despre Facultatea mea unde Lorca își juca piesele de teatru, sau terasa hotelului din fața facultății, unde Lorca și-a dormit ultimele două nopți, lăsând în urma lui o durere pe care fiecare granadin o duce cu evlavie, din tată în fiică, asta ca să mai schimbăm un pic formulările, tot așa cum pe Lorca îl plâng țiganii din Sacromonte acolo unde s-a născut flamencoul, și unde poate că Lorca a învățat să cânte la chitara lui, care prin jocuri fantastice ale destinului, a ajuns în brațele lui Pepe, fratele cel mai mare al mamei lui Antonio Banderas, cel care a crescut-o, de fapt, pe ultima născută a familiei, cea de-a șaisprezecea!, singurul membru al familiei care nu a ajuns să își cunoască mama, dar uite ...

Pe schiuri, la Humor

Despre copilăria mea , sau Despre Rață și visul lui, sau Despre un primar și jumătate aflat la un mandat şi jumătate, sau Despre dreptul individului de a visa și dreptul istoriei de a-i distruge visul, sau Despre istoria ca recompensă și ca răsfăț foto: Ovidiu Șancariuc , așteptînd La Mesteceni acest asfințit Gura Humorului este un oraș mic, pitit printre coline și obcini, la răscruce de cărări către mănăstiri celebrisime. Uitat sus pe hartă, plin de orgolii neînțelese de nimeni, orașul meu a avut dintotdeauna energii absolut impresionante. Că oriunde m-aș afla rămîn om al locului meu de origine e pe jumătate adevărat. Pentru că adevărul întreg este că niciodată nu m-am simțit mai humorean decît acum, cînd trăiesc într-un Alicante mediteranean, cu mandarini plini de rod în decembrie, cu portocali plini de floare în februarie; cînd văd la știrile în limba spaniolă (catalană, pe alocuri) că sudul României e înghițit de zăpezi și viscole; cînd e inutil să îmi mai cumpăr cizme, din moment ...