Treceți la conținutul principal

Praful de pe cuvinte. Mercedes si Cursul de lingvistici pierdute

Greu imi vine sa ma reintalnesc cu blogul meu. Si acum ca am sters praful de pe cuvintele mele trecute, acum ca aveam atatea povesti spaniolesti de spus, imi dau seama ca ma astepta tacut pe blog un comentariu. Un comentariu care ma obliga sa scriu urmatoarele:

Nu ma asteptam, Mercedes, sa nu te visez. Sau sa visez o poiana inflorita stiind ca imi este trimisa de tine. Sau sa vad o umbra in care sa te recunosc. Imi imaginez ca esti ocupata, ca ai atatea lucruri de facut acolo sus. Ai de construit visele copiilor tai, a parintilor, prietenilor, celor care se trezesc indurerati in fiecare dimineata. Toti cei care dorind sa te strige, ridica tacuti ochii spre cer.
Astazi o sa iti spun Mercedes doar ca, gandindu-ma la tine, imi dau brusc seama de coincidentia opositorum, cum ar spun Eliade, prin care limba romana cu durere si dor, foloseste aceeasi succesiune de sunete pentru un verb si pentru un substantiv. Si imi imaginez eu, aceeasi etimologie.
Ma gandesc si mi se umple sufletul de emotie, la primul dac romanizat care a preluat verbul latin "dolere" -suferinta fizica implicata de acest verb, mult mai multa decat cea spirituala continuta de verbul "a mahni", sau "a (se) intrista" - i-a spus "a durea" si "durere", dar in acelasi timp a creat cuvantul "dor", incarcat de toata durerea asta fizica, prea putin filozofica, o pricina sufleteasca generatoare de rani teribile, incurabile. "Duruta", "dureare", "duroare", milenarie a fost esentializarea acestui cuvant pana sa ajunga, precum sculpturile lui Brancusi, la miez, la "dor", un cuvant care se rostogoleste prin vene si loveste toate cotloanele sufletului, toti atomii acestei alcatuiri care este omul.
"Dor" si "om" sunt marile cuvinte inrudite ale limbii romane. Imi amintesc de Taxi, si de al sau "mi-e dor si doare", ultimul pleonasm acceptat prin valoare estetica deosebita.

http://www.youtube.com/watch?v=L7gKMl2gL1c

Mi-e dor sa te cunosc si ma doare ca nu voi putea niciodata sa te am in fata, sa te aud, sa te astept, sa te vad venind, sa astept un mai lde la tine, un comentariu pe blog... Mi-e dor si doare.

Cred ca cea mai buna traducere a cuvantului "dor" este "painfull emptiness".
"Saudade"... Noi si portughezii avem prapastii din astea prin suflet...






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin