Treceți la conținutul principal

Prenume: Vlad; Vîrsta: 21 de ani

Așa scrie la contact, cum că Vlad ar avea 21 de ani. Păi cum să fie una ca asta posibil!!!! Ultima dată cînd l-am văzut era în clasa a treia, isteț foc, frumos stralnic și nu tocmai cel mai cuminte din clasă. Cum adică 21?
În fine, primesc această înștiințare venită dinspre blogul lui Vlad cel care cică are 21 de ani:

http://lovingvama.eu/2010/05/26/himni-i-flamurit.html

Comentarii

  1. Ah, am uitat să actualizez anul ăsta :)) Am împlinit 22 de ani oarecum recent.
    Asta ar însemna că au trecut vreo 13 ani de la ultima noastră întâlnire, care, cel mai probabil, s-a petrecut în timpul unei ore de engleză. Îmi amintesc destul de vag înfăţişarea ta, dar ştiu cu siguranţă că te consideram foarte frumoasă şi îmi plăcea de tine :D

    Nu ştiu dacă adresarea la persoana a doua, singular, este cea mai potivită, având în vedere diferenţa de vârstă, dar simt că te-aş îmbătrâni fără rost dacă aş folosi pluralul. În plus, pentru mine nu poţi decât să ai doar 27 de ani, că aşa aveai ultima dată :)

    Şi... cine poate şti unde se duce timpul ăsta care trece? Putem doar să sperăm că nu se duce în van...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin