Treceți la conținutul principal

Un pic de Benedetti, pentru cafeaua de dimineață

Un pic de Benedetti, pentru cafeaua de dimineață

Am găsit poezia asta în manualele copiilor mei. O traduc gîndindu-mă cu mîndrie că am fost cu toții contemporani cu acest bunic minunat, rîzăcios, mereu pus pe șotii, cu mustăți întoarse, cu ochi enormi, în care încăpea toată veselia frumoasă a lumii. Să poftească alții să o traducă și mai bine..., să o traducă un poet talentat...


Mario Benedetti, Mesaj în sticlă

Pongo estos seis versos en mi botella al mar
con el secreto designio de que algún día
llegue a una playa casi desierta
y un niño la encuentre y la destape
y en lugar de versos extraiga piedritas
y socorros y alertas y caracoles.

Pun aceste șase versuri într-o sticlă și-i dau drumul pe mare
cu dorința secretă că, într-o zi,
va ajunge pe o plajă aproape pusite
și că un copil o va găsi și o va desface
și în loc de versuri să extragă din ea pietricele
și strigăte de ajutor și avertismente și melci.

Găsesc pe un blog o altă traducere, a unei alte poezii. Și pentru că titlul este Te iubesc, zic să dați o raită și pe acolo: http://viataecinema.blogspot.com/2009/09/benedetti-celebru-in-lume-necunoscut-in.html
Și mai multe poezii aici: http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Mario+Benedetti
Și o minune de poezie: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/36062/print.html/index.php;
varianta spaniolă în lectura autorului: http://www.youtube.com/watch?v=wdwgekXz8VE

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…