Cîtă nevoie avem de mituri și de semne! Trăim într-o lume în care, după ce am demonstrat științific tot ce rămăsese mister, ne ostoim nevoia de sacru, de model, de joacă celestă, cosmică.
Ce se întîmplă însă cu Caracatițoiul Paul, depășește orice putere de imaginție.
Paul, cu cîteva săptămîni în urmă era doar un membru oarecare al acvariului din Oberhausen. Născut în Anglia, caracatița a prezis șase victorii din șase meciuri, și toate corecte. Zic matematicienii că șansele ca Paul să o nimerească de șase ori consecutiv sînt de 1 la 64.
Pe parcursul acestor ultime zile, cînd dramatismul confruntării s-a acutizat, predicțiile lui Paul sînt așteptate la fel de mult precum meciul însuși. Și ceea ce pînă la semifinală a fost o joacă, de cînd cu înfrîngerea aproape de neconceput a Germaniei, a devenit un subiect de politică internațională.
Mai în glumă, mai în serios, nemții mîncau de zor caracatiță înainte de meciul cu Spania pentru a rupe vraja prezicerilor lui Paul, apoi au amenințat că vor mînca biata caracatiță din acvariu. Spania a reacționat imediat după meci, prin prim-ministrul său, care, glumind, a spus că Spania va acorda protecție politică lui Paul, ministrul de interne spaniol îi oferă azil politic, ministrul mediului îi oferă statutul de animal protejat, pentru ca nimeni să nu se atingă de el. Declarațiile la mișto (specialitatea spaniolilor), totuși sunt urmate de gesturi prin care, în Spania, caracatița de două zile nu se mai vinde prin supermarketuri. Parcă în semn de respect, atît de iubitul aliment nu prea e de găsit prin meniuri, și cu atît mai puțin în farfuriile mușteriilor. Te pomenești că o să piardă Spania finala, pentru că nu s-au putut ei abține de la îngurgitat. Ca măsură de siguranță preventivă, directorul acvariului a pus pază permanentă lîngă acvariul lui Paul. Ceea ce a părut o curiozitate biologică a devenit un adevărat oracol, iar animalul o adevărată voce a divinității.
Ce delir a fost cînd caracatița a prezis victoria Spaniei în finală! Pe toate posturile de televiziune, se vedea roșcatul cefalopod, tronînd orgolios peste steagul spaniol. Adevărul este că animalul s-a repezit la steagul Spaniei aproape cu disperare, de aprcă aștepta de o viață înteagă să explice oamenilor ceea ce numai ea și zeii știau:
http://www.youtube.com/watch?v=Ya85knuDzp8
Tatuajele de pe față au devenit brusc în forma celebrului animal, magazinele de costume de carnaval au terminat toate caracatițele din stoc, pe tricourile echipei roșii au apărut imprimeuri cu Paul.
De cînd s-au trezit, spaniolii, nație zgomotoasă oricum, fac un scandal teribil: claxonează, aruncă petarde, trag cu tunurile de la castelele din împrejurimi, se foiesc nerăbdători, rîd și mai tare decît de obicei, bat cu pumnul în masă, nu mai au răbdare. Rar mai găsești o fereastră de care să nu atîrne steaguri de lungimi impresionante, au cumpărat tot ce se putea cumpăra în materie de element identificator cu naționala, de la șlapi, desfăcătoare de bere, genți, pixuri, batiste, pînă la stegulete prinse la masini, la poșete, la cărucioarele bebelușilor, țara fierbe de-a binelea sub soarele dogoritor, și lumea la ora asta pornește agale spre centrul vechi pentru a lua în stăpînire un scaun cu vedere bună, un scaun pe care îl va ocupa pînă la primul gol, cînd va țîșni cu pumnii la cer, strigînd de să-l audă toți zeii, și toți membrii echipei din Africa de Sud.
Le doresc să cîștige, să consume pînă la capăt bucuria de a fi campioni ai lumii, să îi văd resărind de emoții și fremătînd de emoție, mușcîndu-și mîinile într-o explozie nestăvilită de emoție, care nu poate fi decît frumoasă.
Îmi doresc să cîștige din nou Jerry, ca să ne simțim răzbunați toți cei cu șanse mai mici, cei mai puțini norocoși, cei mai slabi și pirpirii. Și știu căî așa va fi, pentru că am și eu oracolul meu, să îi spunem Oracolul de la Buzău, care a prezis victoria Spaniei. Și eu îl cred. El, pentru mine e El pulpo Paul, Paul The Octopus.
Ce se întîmplă însă cu Caracatițoiul Paul, depășește orice putere de imaginție.
Paul, cu cîteva săptămîni în urmă era doar un membru oarecare al acvariului din Oberhausen. Născut în Anglia, caracatița a prezis șase victorii din șase meciuri, și toate corecte. Zic matematicienii că șansele ca Paul să o nimerească de șase ori consecutiv sînt de 1 la 64.
Pe parcursul acestor ultime zile, cînd dramatismul confruntării s-a acutizat, predicțiile lui Paul sînt așteptate la fel de mult precum meciul însuși. Și ceea ce pînă la semifinală a fost o joacă, de cînd cu înfrîngerea aproape de neconceput a Germaniei, a devenit un subiect de politică internațională.
Mai în glumă, mai în serios, nemții mîncau de zor caracatiță înainte de meciul cu Spania pentru a rupe vraja prezicerilor lui Paul, apoi au amenințat că vor mînca biata caracatiță din acvariu. Spania a reacționat imediat după meci, prin prim-ministrul său, care, glumind, a spus că Spania va acorda protecție politică lui Paul, ministrul de interne spaniol îi oferă azil politic, ministrul mediului îi oferă statutul de animal protejat, pentru ca nimeni să nu se atingă de el. Declarațiile la mișto (specialitatea spaniolilor), totuși sunt urmate de gesturi prin care, în Spania, caracatița de două zile nu se mai vinde prin supermarketuri. Parcă în semn de respect, atît de iubitul aliment nu prea e de găsit prin meniuri, și cu atît mai puțin în farfuriile mușteriilor. Te pomenești că o să piardă Spania finala, pentru că nu s-au putut ei abține de la îngurgitat. Ca măsură de siguranță preventivă, directorul acvariului a pus pază permanentă lîngă acvariul lui Paul. Ceea ce a părut o curiozitate biologică a devenit un adevărat oracol, iar animalul o adevărată voce a divinității.
Ce delir a fost cînd caracatița a prezis victoria Spaniei în finală! Pe toate posturile de televiziune, se vedea roșcatul cefalopod, tronînd orgolios peste steagul spaniol. Adevărul este că animalul s-a repezit la steagul Spaniei aproape cu disperare, de aprcă aștepta de o viață înteagă să explice oamenilor ceea ce numai ea și zeii știau:
http://www.youtube.com/watch?v=Ya85knuDzp8
Tatuajele de pe față au devenit brusc în forma celebrului animal, magazinele de costume de carnaval au terminat toate caracatițele din stoc, pe tricourile echipei roșii au apărut imprimeuri cu Paul.
De cînd s-au trezit, spaniolii, nație zgomotoasă oricum, fac un scandal teribil: claxonează, aruncă petarde, trag cu tunurile de la castelele din împrejurimi, se foiesc nerăbdători, rîd și mai tare decît de obicei, bat cu pumnul în masă, nu mai au răbdare. Rar mai găsești o fereastră de care să nu atîrne steaguri de lungimi impresionante, au cumpărat tot ce se putea cumpăra în materie de element identificator cu naționala, de la șlapi, desfăcătoare de bere, genți, pixuri, batiste, pînă la stegulete prinse la masini, la poșete, la cărucioarele bebelușilor, țara fierbe de-a binelea sub soarele dogoritor, și lumea la ora asta pornește agale spre centrul vechi pentru a lua în stăpînire un scaun cu vedere bună, un scaun pe care îl va ocupa pînă la primul gol, cînd va țîșni cu pumnii la cer, strigînd de să-l audă toți zeii, și toți membrii echipei din Africa de Sud.
Le doresc să cîștige, să consume pînă la capăt bucuria de a fi campioni ai lumii, să îi văd resărind de emoții și fremătînd de emoție, mușcîndu-și mîinile într-o explozie nestăvilită de emoție, care nu poate fi decît frumoasă.
Îmi doresc să cîștige din nou Jerry, ca să ne simțim răzbunați toți cei cu șanse mai mici, cei mai puțini norocoși, cei mai slabi și pirpirii. Și știu căî așa va fi, pentru că am și eu oracolul meu, să îi spunem Oracolul de la Buzău, care a prezis victoria Spaniei. Și eu îl cred. El, pentru mine e El pulpo Paul, Paul The Octopus.
OLE!!!
RăspundețiȘtergere