Treceți la conținutul principal

Fă-ți un blog... ce aștepți?

Nu mi-am făcut blog pînă acum din multe motive: din sîmțîrea bucovineană care îmi spunea că poate lumea supraviețui și fără să citească din crîmpeiele mele de înțelepciune (fiți cinsitiți, uitaserăți de cuvîntul crîmpeie, nu?), pentru că nu găsesc niciodată diacriticele la timp, pentru că scriu cu î din i și nu din a, cum spune pravilele cele noi, nu pentru că nu aș respecta academia, ci pentru că nu e o normă normală la cap. Pentru că nu iubesc tipul acesta de confesiune deschisș, e chestie de vîrstă probabil. Îmi place să scriu scrisori cuiva, nu scrisori în general.
Acum îmi fac blog pentru că simt că trebuie să vorbesc, cu sau fără diacritice. Am cîteva povești care trebuiesc povestite. Ies singure afară, se scriu singure. Precum povestea povestitorului supărat pe povestea lui și a poveștii supărate pe povestitorul ei, poveștile Humorului și bunicilor mei, a profesorilor mei, a studenților mei... Poveștile mele...

Comentarii

  1. Să-ţie fie de bine şi să îl stăpâneşti (noul nume) cu onoare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Apoi, dacă aşa o fost să fie, m-oi obişnui să-ţi zic de-acuma şi Madam Rîşcanu. Madam Rîşcanu? Ori Madam Ursache-Rîşcanu ? Numa' rămâi tot tu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Măi drăguță, mie să-mi vorbești cu respectul datorat primei iubiri, da? Fără Madam și alte chestii dintrăștia, că acu fac publică prima mea iubire, cu cureaua din cutia poștală cu tot. Mie să-mi spui Oana, că vezi că celelalte nume sînt relative rău de tot. Merci pentru încurajările de tot felul, și pentru poveștile cu care îmi alinți diminețile și mă faci să rîd în hohote! Ca pe vremuri! Ne vedem în față la Sfinx, pe dreapta cum te uiți la soare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bubulina,
    Iar terbuia să fii tu prima în toate! Și pe blog! Așa să îți rămînă numele, de prima, și să te ajute zeii să-ți sară prietenii în ajutor, cel puțin așa cum o faci și tu! Dacă nu mai mult! Pupeală de sub castelul pe care l-ai urcat ca o vitează ce ești!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. iti scriu pentru ca mi esti cu atat mai aproape cu cat te departezi. pentru ca toate "scrisorile" care vor iesi la iveala din tine sau din tirla sau din spargatorul de nuci, sau din mihnea cel iubaret, toate...le voi citi ca fiindu mi adresate mie. Nu mi spune! STIU ca nu e deloc asa. De aceea mi as dori ca fiecare din cei dragi tie care te citesc sa simta la fel. Asa ca scrie ne, draga mea cu margarete intre degetele de la picioare...scrie ne pe rand, in gand, in soapta, taina sau urland in gura mare ca ne iubesti,ca ti e dor, bine sau rau, fiecaruia dintre noi.
    Poti fi acasa in mine...

    O otilie

    RăspundețiȘtergere
  6. Bravos Onicica!!! Bravos Scama Ursache Rascanu.. Pentru curajul cu care ai deslusit tainele cele mari ale internetului...
    Si pentru toate cuvintele pe care le stii asa bine pune unele linga altele.

    RăspundețiȘtergere
  7. scrie tare frumos copilita asta,despre o lume care
    parca ne fuge de sub picioare,parca ne scapa printre deste
    e interesant chiar rascolitor ce multe lucruri vezi tu in goana asta disperata/oare spre ce_

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam bebelu…

Nici o poveste. Mercedes- Beatrice Birzescu- Titeica

Nu prea învăț nimic de la viața mea. Îmi place de o bucată de timp să fiu leneșă și să ignor. Să amân. Să nu fac nimic.Sau, dimpotrivă să vreau să mă sufoc dacă nu fac lucruri. Doamne, și câtă treabă am de făcut. Nu aveți idee. Să termin camera lui Mihnea, acum că am schimbat parchetul, să schimb cât mai repede mobila din sufragerie că nu o mai pot suporta, să repar globurile de la roata asta care ține loc de lustră, poate schimb și geamul de la bucătărie, pentru că m-am zgârcit anul trecut, să îmi iau bicicletă, motocicletă și mașină, să termin de cusut tot coșul de haine care trebuie modificate. Nu mai pomenesc de trebile profesionale, să termin cele trei articole începute, să editez volumul congresului, să mă apuc de scris cursul, să pun ceva bani deoparte să schimbăm cât mai repede acoperișul de la târlă, să tratăm fagul cel mare, să fac ordine în fotografiile împrăștiate fără noimă prin sute de cd-uri. Să îmi sun prietenii. Am uitat de traducerile care ar trebui revizuite și trim…

Lucian. Și Cojocar. Și Constantin