Treceți la conținutul principal

Joc de identitate...

- Și eu ce mă fac, Măria Ta?

- Tu? Da cine ești tu?

- Eu îs..., slujitoarea Măriei Tale. Mi-am pierdut brațul stîng luptînd alături de Măria Ta. M-a răsplătit Măria Ta cu generozitate și pentru vitejia de care am dat dovadă în lupte, pentru însănătoșirea grabnică a oștenilor Măriei Tale, adăpostiți în sfînta mănăstire și pentru cronica domniei Tale, pe care am scris-o în Mănăstire la Pătrăuți, o cronică din cele pe care o să le folosească Miron Costin, Ureche, Neculce și o să le placă și o să creadă în cronica mea.

- Da, nume, n-ai?

- Am unul, cel mic, Măria Ta. Oana, m-a numit așa mama întru cinstirea fiicei Domniei Tale. Aveam și nume de familie, Măria Ta, mă numeam Covaliu, dar m-a pus păcatul sa divorțez și acum am rămas fără. Fără numele de familie, care era al soțului. Numai CNP-ul și grupa sanguină au rămas intacte după divorț.

- Ia-l pe a lu tac-tu înapoi. Ăl de l-ai avut de la bun început.

- Măria Ta, apăi era prea mare netrebnic tatăl ista al meu, Marica Ion se numea, o fugit prin străinătățuri de cînd eram eu pruncă și o uitat de mine. Acu cînd vorbește despre copiii lui, pe mine mă uită, zice numai de ăia pe care i-a făcut în Franța. Nu i-aș lua numele mai departe. Mi-e urît numele lui.

- Păi și vrei un nume numa al tău? Acu, să îl inventăm special pentru tine??

- Dacă s-ar putea, Mărite...

- Cel mai frumos nume ți-l dau, să-l sfințești de acu în veacu veacului: Ursache!

- Păi ăsta e numele bunicului meu, Sfinția Ta.

- Tocmai de aia! Și dacă nu îți e de ajuns, mai ia unul: Rîșcanu!

- Ăsta e numele bunicii mele!

- Așa e! Numele tău de azi înainte va fi Oana Ursache Rîșcanu, în amintirea sfinților tăi bunici! Numele astea să le iei și să le sfințești cum te-i pricepe!

- Nesfîrșită ți-e înțelepciunea. Măria Ta!

Comentarii

  1. And yet, for all that, I do know who you are. I've known all along.

    RăspundețiȘtergere
  2. They say that an anonimous message shouldn´t been taken care of, and I strongly believe that if the humans were less concerned with their names and signature, the world would have been a better place; if their aim was just to remain anonimous.
    So, here I am, talking your language, I say only that I´m glad you have recongnised me from the beginning, without knowing anything, without needing any identification.
    Another anonimous.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela. Zidul plângerii mele

Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la  cratiță, îmi creșteam beb...

Chitara lui Lorca

Eu sunt îndrăgostită de Granada, unde... oare cu ce să încep? cu Isabela Catolica copleșită de Alhambra, cu Columb care pleacă spre India lui tot din Granada, în timp ce ultimul rege maur, Boabdil, pleca și lua cu el un adevărat imperiu cultural, pe care Europa l-a pierdut iremediabil, despre Facultatea mea unde Lorca își juca piesele de teatru, sau terasa hotelului din fața facultății, unde Lorca și-a dormit ultimele două nopți, lăsând în urma lui o durere pe care fiecare granadin o duce cu evlavie, din tată în fiică, asta ca să mai schimbăm un pic formulările, tot așa cum pe Lorca îl plâng țiganii din Sacromonte acolo unde s-a născut flamencoul, și unde poate că Lorca a învățat să cânte la chitara lui, care prin jocuri fantastice ale destinului, a ajuns în brațele lui Pepe, fratele cel mai mare al mamei lui Antonio Banderas, cel care a crescut-o, de fapt, pe ultima născută a familiei, cea de-a șaisprezecea!, singurul membru al familiei care nu a ajuns să își cunoască mama, dar uite ...

Pe schiuri, la Humor

Despre copilăria mea , sau Despre Rață și visul lui, sau Despre un primar și jumătate aflat la un mandat şi jumătate, sau Despre dreptul individului de a visa și dreptul istoriei de a-i distruge visul, sau Despre istoria ca recompensă și ca răsfăț foto: Ovidiu Șancariuc , așteptînd La Mesteceni acest asfințit Gura Humorului este un oraș mic, pitit printre coline și obcini, la răscruce de cărări către mănăstiri celebrisime. Uitat sus pe hartă, plin de orgolii neînțelese de nimeni, orașul meu a avut dintotdeauna energii absolut impresionante. Că oriunde m-aș afla rămîn om al locului meu de origine e pe jumătate adevărat. Pentru că adevărul întreg este că niciodată nu m-am simțit mai humorean decît acum, cînd trăiesc într-un Alicante mediteranean, cu mandarini plini de rod în decembrie, cu portocali plini de floare în februarie; cînd văd la știrile în limba spaniolă (catalană, pe alocuri) că sudul României e înghițit de zăpezi și viscole; cînd e inutil să îmi mai cumpăr cizme, din moment ...