- Și eu ce mă fac, Măria Ta?
- Tu? Da cine ești tu?
- Eu îs..., slujitoarea Măriei Tale. Mi-am pierdut brațul stîng luptînd alături de Măria Ta. M-a răsplătit Măria Ta cu generozitate și pentru vitejia de care am dat dovadă în lupte, pentru însănătoșirea grabnică a oștenilor Măriei Tale, adăpostiți în sfînta mănăstire și pentru cronica domniei Tale, pe care am scris-o în Mănăstire la Pătrăuți, o cronică din cele pe care o să le folosească Miron Costin, Ureche, Neculce și o să le placă și o să creadă în cronica mea.
- Da, nume, n-ai?
- Am unul, cel mic, Măria Ta. Oana, m-a numit așa mama întru cinstirea fiicei Domniei Tale. Aveam și nume de familie, Măria Ta, mă numeam Covaliu, dar m-a pus păcatul sa divorțez și acum am rămas fără. Fără numele de familie, care era al soțului. Numai CNP-ul și grupa sanguină au rămas intacte după divorț.
- Ia-l pe a lu tac-tu înapoi. Ăl de l-ai avut de la bun început.
- Măria Ta, apăi era prea mare netrebnic tatăl ista al meu, Marica Ion se numea, o fugit prin străinătățuri de cînd eram eu pruncă și o uitat de mine. Acu cînd vorbește despre copiii lui, pe mine mă uită, zice numai de ăia pe care i-a făcut în Franța. Nu i-aș lua numele mai departe. Mi-e urît numele lui.
- Păi și vrei un nume numa al tău? Acu, să îl inventăm special pentru tine??
- Dacă s-ar putea, Mărite...
- Cel mai frumos nume ți-l dau, să-l sfințești de acu în veacu veacului: Ursache!
- Păi ăsta e numele bunicului meu, Sfinția Ta.
- Tocmai de aia! Și dacă nu îți e de ajuns, mai ia unul: Rîșcanu!
- Ăsta e numele bunicii mele!
- Așa e! Numele tău de azi înainte va fi Oana Ursache Rîșcanu, în amintirea sfinților tăi bunici! Numele astea să le iei și să le sfințești cum te-i pricepe!
- Nesfîrșită ți-e înțelepciunea. Măria Ta!
- Tu? Da cine ești tu?
- Eu îs..., slujitoarea Măriei Tale. Mi-am pierdut brațul stîng luptînd alături de Măria Ta. M-a răsplătit Măria Ta cu generozitate și pentru vitejia de care am dat dovadă în lupte, pentru însănătoșirea grabnică a oștenilor Măriei Tale, adăpostiți în sfînta mănăstire și pentru cronica domniei Tale, pe care am scris-o în Mănăstire la Pătrăuți, o cronică din cele pe care o să le folosească Miron Costin, Ureche, Neculce și o să le placă și o să creadă în cronica mea.
- Da, nume, n-ai?
- Am unul, cel mic, Măria Ta. Oana, m-a numit așa mama întru cinstirea fiicei Domniei Tale. Aveam și nume de familie, Măria Ta, mă numeam Covaliu, dar m-a pus păcatul sa divorțez și acum am rămas fără. Fără numele de familie, care era al soțului. Numai CNP-ul și grupa sanguină au rămas intacte după divorț.
- Ia-l pe a lu tac-tu înapoi. Ăl de l-ai avut de la bun început.
- Măria Ta, apăi era prea mare netrebnic tatăl ista al meu, Marica Ion se numea, o fugit prin străinătățuri de cînd eram eu pruncă și o uitat de mine. Acu cînd vorbește despre copiii lui, pe mine mă uită, zice numai de ăia pe care i-a făcut în Franța. Nu i-aș lua numele mai departe. Mi-e urît numele lui.
- Păi și vrei un nume numa al tău? Acu, să îl inventăm special pentru tine??
- Dacă s-ar putea, Mărite...
- Cel mai frumos nume ți-l dau, să-l sfințești de acu în veacu veacului: Ursache!
- Păi ăsta e numele bunicului meu, Sfinția Ta.
- Tocmai de aia! Și dacă nu îți e de ajuns, mai ia unul: Rîșcanu!
- Ăsta e numele bunicii mele!
- Așa e! Numele tău de azi înainte va fi Oana Ursache Rîșcanu, în amintirea sfinților tăi bunici! Numele astea să le iei și să le sfințești cum te-i pricepe!
- Nesfîrșită ți-e înțelepciunea. Măria Ta!
And yet, for all that, I do know who you are. I've known all along.
RăspundețiȘtergereThey say that an anonimous message shouldn´t been taken care of, and I strongly believe that if the humans were less concerned with their names and signature, the world would have been a better place; if their aim was just to remain anonimous.
RăspundețiȘtergereSo, here I am, talking your language, I say only that I´m glad you have recongnised me from the beginning, without knowing anything, without needing any identification.
Another anonimous.