Astăzi am regăsit-o pe Mihaela, ea nu știe, doar eu, cu ajutorul lui Alladin, am dibuit-o ascunsă după niște ochelari de soare, neschimbată după ani, Mihaela a apărut în viața mea nu știu exact de unde, mi-a pus o ordine esențială în viață, în viitor, și a dispărut pentru, iată! 23 de ani. Mă mai gândeam din când în când la ea, nu știu de ce toți cei din Teatrul Pod îi spuneau Veri, mă întrebam ce o mai fi făcând, pe unde o mai fi cântând, sau ce știu eu, jucând teatru, Mihaela are o voce care nu e de pe pământul ăsta, e o voce de pe un fel de stea de unde izvorăște muzica, sau dintr-un echilibru cosmic exact cum îl descriau grecii, pe care doar ea l-a găsit și de acolo își ia un fel de liniște care reușește să ți-o transmită pe toată, vocea Mihaelei nu ajunge în timpane ca toate vocile, ci undeva unde se fac zilele și nopțile vieții tale, nu am mai ascultat-o de 19 ani, știu exact pentru că eu eram mamă de fată mică, și, ca orice casnică și gospodină la cratiță, îmi creșteam beb...
Felicitari Oana! pentru "rascolirea" amintirilor frumoase din copilaria noastra din Grigore Preoteasa. Sunt multi ani de cind am parasit acele meleaguri de vis - Gura Humorului. Multe episoade- pe care credeam ca, creierul meu le-a uitat au revenit citind si recitind cele spuse de tine.
RăspundețiȘtergereMa regasesc pe Toaca, in Lunca, in parcurile lui Taranu, pe Staniste, pe Gingioaia, la Piatra Pinului si mai ales in cartierul nostru. Fiecare personaj descris mi-a fost prieten sau cel putin l-am cunoscut. Sa stii ca a fost o surpriza placuta sa te regasesc si surpriza a fost si mai mare sa vad ca probabil cea mai baietoasa fata din cartier sa aiba atita "stil". Inca o data: Felicitari! Mircea Alexandru-Sydney, Australia
Eu în Australia nu te regăsesc, dar în cartier mi te amintesc, înalt și foarte subțire, da, și de mînă cu o fată (întotdeauna aceeași) da, te țin minte. O mai știu pe sora ta, și, desigur pe părinții tăi, pe tatăl tău, mai ales, cu o pălărie exotică, de cowboy...
RăspundețiȘtergereÎmi amintesc și că am vorbit odată despre Australia ta (inventată), cînd întors de acolo erai absolut neschimbat.
Băiețoasă sînt și acum, și poate că tocmai de aceea... Îmi crește inima cît un bostan turcesc (din ăia comestibili) că îmi auziți strigătul de la Polul Sud, fie-vă Australia prietenoasă! și mai lasă din cînd în cînd urme și pe blogul ăsta, că, cine știe, poate reușim să construim istoria apocrifă a Humorului.
Cu mare drag, Oana - Alicante - Spania